Poezie
Hypnos
1 min lectură·
Mediu
Somnul mă cuprinde în brațe de gheață.
Simt cum tăcerea își ține discursul-
ritualul din noapte cu-n singur adept
Pe-altarul de piatră sculptat de licheni
aștern ofranda de zei căutată-
trupuri de foc din anii trecuți.
Lumina arcadei din templul secat
îmbie la calm, plăcere și chin-
agonia jertfei se-ncheie subit.
Fumul îmbracă lumina în linii de alb,
în linii de pace de mult timp dorite-
semnul spre care mă-ndrept cu speranța
că ruga nespusă a fost ascultată
De mult zeii nu-mi mai aud glasul
surziți de pământul ce cade din cer
pe ruine măcinate, pe altare căzute,
în pagini nescrise scăldate de fum.
001207
0