Poezie
Víðarr
1 min lectură·
Mediu
Simt cum întunericul mă cuprinde
cum demoni apar din umbre străvechi
pătând lumina cu noaptea furiei lor
Mâini reci îmi sfărâmă craniul fragil
și lasă amprente murdare să curgă
spre ochii ascunși de neguri obscure
din trupuri de foc și cenușă apar
aripi mânjite de lutul creației
spre ultimul zbor deschise în cer
grădini putrezite devin pământul promis
și trunchiuri zdrobite stau strajă în noi
oprind eternul în a-și naște povara.
Aprinde-ți armura cu sângele cald
din jertfa smulsă de zeii uciși răspândită
în ultima noapte otrăvită de timp.
001.289
0