alex bâcu

speranta, un vierme straveziu ce ni s-a cuibarit in suflet, o sarma ghimpata ce ne trece prin viscere, se descolaceste mecanic de fiecare data cand amanam pe mai tarziu sau mai incolo.

te astept - mar paduret cu samburi stransi in pumnul inimii cat un purice - salcie cu aripile despletite spre suflul sistolic al obezei planete nadusind roua noastra cea de toate zilele

piftie degerata mahmureala se incheaga peste dresurile tale spanzurand neglijent in acvariul pestisorilor de paispe karate din rafturile pigmentate cu cerculetele sticlelor de bere de prin

nexus, intr-un zbuciumat si subfebril acces idealistic, care de altfel il si individualizeaza pe firmamentul virtual al acestui microcosmos albastrui, vorbea cu nesatul inceputului despre generatia

la marginea nepăsării mele pe ghizdul hăului ce se naște din imuabile cezariane celeste o marionetă cu sforile tăiate își bălăbăne picioarele în monotonul scârțăit eolian vopseaua scorojită

suntem copiii unui dumnezeu mai rar curiosi simpatici fara trebuinta ne cuibarim in tandru si vulgar chivernisind minute de nefiinta exact acum am realizat ca imaginile convulsive nu se vor

parintele iti delimita lungul nasului, prea evazai intermitente predispozitii bisexuale si in plus exhibitionai o nefireasca abnegatie spre nebanuit petalele cu ma iubeste, nu ma iubeste lasau

la nunta noastra va cadea un soare satul si el de atata du-te vino pe cerul napadit de nepasare si de nori blegi ca frisca-n capucino s-or declansa procese de constiinta printre gorgone

a.vitezele eoliene justificau abundenta morilor de vant b.intelegeam meciul de fotbal numai din reluarile cu incetinitorul c.consecutivitatea liniara a timpului este unicul impediment al

criticai aspru carentele mele la cantatul in struna insinuai un picior si o mana in pragul de sus al bulbilor rahidieni inversai tu ce inversai si ma pomeneam ofidian cu abilitati

ne-am întâlnit aleator la coada preasfintei judecate de apoi, tu - unduiai lasciv și ritmic noada iar eu, în spate, desfrunzeam trifoi răpiți din veacuri fără contingență împărtășim o moarte-n

indiferenta la pledoaria mea taceai malc, tineai o perna de plus intre genunchii vatamati de mocheta, imi cereai sa iti fac un masaj, imi desprindeam privirea de la fata cu parul prins in

8:04 pm iarasi ma apuca crizele alea nesuferite de adolescent incastrat intr-un cerc vicios de rebeliuni zabauge 8:05 pm carora speram sa le fi spus de mult la revedere conducandu-le in

dorurile mele au galetuse trandafirii in maini si sadesc negerminate graunte ale pasiunii prin movilitele de balegar imprastiate ici si colo printre cioburile sufletului meu de ipsos un

ma anuntai panicata se facuse deja ora doispe, habar nu aveai ca mituisem cocosii sa taca, sau macar sa-si cante laitmotivul in surdina norilor stravezii ce musamalizau un soare pesimist

când îmi auzi prin creieri gărgăuni - să-mi arzi succint o palmă după ceafă cu pliciul mov șparlit în zi de leafă din bradul dichisit de moș crăciun sper să pleznești măcar cinzeci

ma lasai intotdeauna singur la limitele bunului simt mai degraba initiam dialoguri uzuale despre starea vremii sau cotele apelor dunarii la braila anticipam cu mult inaintea seismelor