Mediu
ma gandesc la clipele in care ma strecuram langa tine in pat, iar umezeala racoroasa a corpului meu iti trezea plescaituri de indignare si reprosuri inutile, fiindca stiam amandoi ca le voi ingropa in brocartul calduros al sarutarilor ce se prelingeau, ca o matreata din reclamele de sampon, de pe gatul tau pigmentat de alunite, pe umerii tai, pe bratele tale terminate in degete noduroase pe care inelele lasasera doar o vaga umbra alburie, caci acum se odihneau ratacite intre veioza si vraful meu de carti necitite, apoi continuam cu coastele tale, care imi aminteau de istorii mitice si de plictiseli atemporale, coaste care convergeau spre buricul tau, centrul atator dogme si simbol al energiei pe care o hapaiam in pozitii foetale din ciorbele cu patrunjel care alunecau pe laringele gravidei noastre mame, ca si cum te-as fi simtit aproape de mine chiar in acele momente cand nu aveam memorie, cand nu aveam nevoie de memorie, ca si cum, frati gemeni, am fi repetat incestoasele noastre jocuri de-a mama si de-a tata inca de pe vremea cand conceptul de mine si de tine se contopea intr-o singura iluzie a sinelui nostru sinuos ca o curba din cartile de mate, care imi dadeau atata bataie de cap in anii adolescentei, cautand in ele jumatatea mea ce se pierduse in tine si pe care aveam sa o regasesc mai tarziu intr-o noapte cu zapuseala de iunie printre cioburi si ecouri de tralalala in clubul arhitecturii, unde fata naclaita langa fata naclaita ne-am impreuna transpiratia pentru intaia oare dupa atatea anotimpuri de recrudescenta prohibitie, unde in zigzagul luminilor chioare de prin colturile beciului ala am dantuit intaia oara, ca atatia altii care cu mintile imbibate de frustrari bahice si reprosuri inca se mai cauta la razele unor lumanari aprinse prea din vreme, ca cele care caracterizau ambiental camera mea desprinsa dintr-o adolescenta care inca staruie in perpetua mea negare a viitorului, lumanari care sfaraiau si proiectau fumuri jucause pe corpul tau dezgolit pana la brau, iar tu imi ridicai capul si ma trageai inapoi peste parul tau pubian, peste buric, peste costelivele tale coaste, peste sanii tai rotunjiti de hormonii anticonceptionalelor, peste degete si umeri pana ajungeam iarasi o hora indracita de buze framantate de muscaturi si mana ta aluneca pe spatele meu si se agata de elasticul boxerilor mei cu elefantei sau maimutele, iar eu iti dadeam chilotii putin intr-o parte...
0104.086
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- alex bâcu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 399
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
alex bâcu. “nostalgii duminicale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alex-bacu/jurnal/14211/nostalgii-duminicaleComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AT
ATAndu Tugui✓
Genul asta de ganduri este menit sa fie cunoscut doar de proprietarul lor zic eu. Sufletul e uneori ca o baie incalzita de apa din cada. Daca deschizi usa, oamenilor de-afara poate o sa le placa ce vad, dar se mai scurge afara si ceva caldura.
0
AT
Nu, in nici un caz de destinatara lor. Felul asta de a gandi despre o femeie trebuie sa ramana doar al tau, necunoscut ei. Caci vorbesti de unul dintre lucrurile pe care nu le au in comun doi indragostiti. Tu cladesti imaginea ta despre ea din afara inclestarii amoroase. Zamislind gandurile astea esti observator, nu mai esti in postura de indragostit. Poate singura concretizare ar trebui sa fie un suras pasager pe-afara in timp ce inauntru gandul asta iti hraneste eul.
0
AB
zyraxez->
pentru mine a fi indragostit este o conditie plenara, ori totul ori nema. carevasazica, ori iubesti si stranuturile ei, modul in care tine lingura sau isi incalta slapii ori nu. d\'aia nu pricep eu de ce trebuie sa existe niste lucruri externe iubirii care nu se vor impartasite si care trebuie reduse la zambete in coltul gurii.
pentru mine a fi indragostit este o conditie plenara, ori totul ori nema. carevasazica, ori iubesti si stranuturile ei, modul in care tine lingura sau isi incalta slapii ori nu. d\'aia nu pricep eu de ce trebuie sa existe niste lucruri externe iubirii care nu se vor impartasite si care trebuie reduse la zambete in coltul gurii.
0
AT
Adevarat ce zisesi, dar nu are nici o legatura cu ce vrusesem eu sa spun. Ideea e ca din motive practice e bine sa ai si o lume diferita de cea impartasita. Asta nu inseamna sa fii duplicitar, ci doar sa ai un loc de refugiu ca entitate independenta. Si asta tocmai pentru a-ti putea pretui in continuare femeia. Daca neglijezi sa-ti intocmesti oaza asta vei sfarsi sa consideri nurii si virtutile iubitei drept chestii obisnuite, deci o sa te plictisesti de moarte la urma.
0
eheii..se urmarea cumva relatarea celei mai lungi fraze?!:)
sincer...n-as vrea sa primesc asa ceva de la iubit:)
as vrea ca el sa-si aminteasca in gandurile lui de frumusetea iubirii nu de contopirea ei intr-un univers material si ambiguu.
o obositoare fraza...si ca forma si ca fond...
e obositoare iubirea-ti?!retorica intrebarea...
in fine...
sincer...n-as vrea sa primesc asa ceva de la iubit:)
as vrea ca el sa-si aminteasca in gandurile lui de frumusetea iubirii nu de contopirea ei intr-un univers material si ambiguu.
o obositoare fraza...si ca forma si ca fond...
e obositoare iubirea-ti?!retorica intrebarea...
in fine...
0
Aceste gânduri ar trebui cunoscute DOAR de destinatara lor. Nu cred că ai vrea să-ți împarți iubita cu toți cei care iți citesc rândurile (a se citi gândurile). Nu ar fi mai bine să vă întâlniți și să i le spui personal? Sau mai bine să nu i le spui, poate ți le va citi în ochi-asta cu condiția să fiți îndrăgostiți cu adevărat și să știți să va ,,citiți,, .
0
AB
intr-adevar ai dreptate. am stat mult in dubii inainte sa postez gandurile astea, dar apoi am realizat ca sunt atat de personale incat nimeni nu va pricepe nimic din ele oricum, cel mult doar o adiere din clocoteala ce bolboteste prin ele.
oricum gradul intens de personalizare a gandurilor a fost receptionat si de zyraxes, care insa m-a tras de maneca in partea ailalta, inspre a nu le imparti cu nimeni.
BTW singura care a inteles 100% toate referintele a fost destinatara ai carei ochi nu-i voi putea privi decat peste doua luni jumate.
oricum gradul intens de personalizare a gandurilor a fost receptionat si de zyraxes, care insa m-a tras de maneca in partea ailalta, inspre a nu le imparti cu nimeni.
BTW singura care a inteles 100% toate referintele a fost destinatara ai carei ochi nu-i voi putea privi decat peste doua luni jumate.
0
