Alex Andrei Filip

\"ce-avem pe ce n-avem azi dam\" - adevărată perlă, pentru care te felicit sincer și... invidios!

în plus, poemul ar putea fi distribuit la aeroport și la graniță ca răvaș de neuitare.
felicitări!

așa-i, florine,
la răzbel bidiviul își clată copita-n sânge;
la dragoste-n lacrimi,
la răzbel, mușcă din țărână și trupuri;
în dragoste din vise...
dar cu jăratecul, ce-ai mai avut, măi omule?

p.s. felicitări! satisface deplin gustrile mele estetice, mulțam!

deh, cristina...!

ce poți să-i faci?
am pus paznic la capătul gândurilor toate
(ale tale și-ale mele și-ale... tuturor ca noi)
nu cumva în personale...
să gândesc/ gândești altfel
decât în baza riguroasă a
\'patului lui procust\'
înțelege, te rog, bine!
poți scrie poezie proastă,
poți scrie oricie tâmpenie cu titlul
\'sf\'
dar nu-ți îngădiu să scrii vre-un gând
\'personal\'
care să te reprezinte sincer
că-i de jale...
la bună recitire!

Bună, Oana!
E ceva timp de când te \"curtez\" (literar bineînțeles) și te ascult cu plăcere la aceste șezători literare.
intervin, însă, acum pentru două motive:
vezi în versul al 6-lea...
deși sunt mulți anii care ne despart - și poate tocmai de acesta - rogu-te, nu obosi strigând lumii adevărurile (eu am făcut-o... și am greșit) acum, cu părul nins, am priceput în sfârșit că aceste adevăruri trebuie doar șoptite, susurate... așa cum se întâmplă într-o dragoste arzătoare... și - ca-n dragoste - cine vrea să creadă, crede, cine nu, nu... oricât de mult ai iubi pe cineva nu-i poți impune dragostea... la fel și adevărul: se dorește acceptat doar prin iubire, prin încredere.
în rest numai de bine!

de-am înțeles eu bine
nimicul dintr-o carte
e-o mare provocare...
tu scrie mai departe!

\"Bunica a găsit Urmele lui Dumnezeu / În spatele cerului.\" și astfel s-a regăsit pe sine ca ființă împlinită!
Claudia, nu știu dacă aceasta a fost și intenția ta, dar eu citindu-ți poemul am găsit că ai ilustrat minunat câteva gânduri evanghelice, mai exact:
- mari vor fi în împărăția cerurilor cei care-i învață pe cei mici căile Domnului;
- pregătirea pentru întâlnirea cu Dumnezeu - prin moarte - ca fiind cea mai înaltă înțelepciune;
- și lumina, mai ales lumina: cea dintâi și cea de pe urmă...
o călduroasă strângere de mână!

Mai mult decât o simplă dorință; un autentic program de viață. Felicitări!
Nădăjduiesc sincer că nu fac o impietate exprimându-mi umila părere la un text atât de profund...
prima strofă rezumă toți psalmii de cerere de ajutor și o bună bucată din sf. Pavel: \"pentru mine a muri este un câștig...\" și acest dor \"mă doare\".
sabia de cădere înălțătoare nu este și nici nu poate fi decât aceea a \"Cuvântului\" dumnezeiesc despre care apostolul Petru afirmă că este \"mai pătrunzătoare decât o sabie cu două tăișuri\".
a doua strofă etalează două imaginii splendide: \"Cel-ce-nu-i-Sfânt\" și \"sandala lui Iisus\"...
trecând peste naivitatea de a considera acest fapt o \"îndrăzneală\", se regăsesc aci transformate în rugăciune mai multe pagini biblice. pentru claritate numesc doar câteva: \"când vă rugați să spuneți: Tatăl nostru...\", pentru că voi sunteți \"fii ai lui Dumnezeu\", iar \"Eu - zice Isus - nu vă mai numesc servitori, ci v-am numit prieteni\"; \"iată -spune Domnul în altă parte - stau la ușă și bat; dacă cineva îmi deschide voi intra la el și voi cine cu el și voi rămâne cu/în el\".
și dacă toate acestea încă nu sunt de ajuns aș mai adăuga ruga Domnului din seara Cinei-de-taină: \"ca toți să fie una după cum tu Tată ești în mine și eu sunt în tine, ca și ei să fie una în noi\".
în sfârșit imaginea \"sandalei\" exprimă minunat datoria creștinului de a fi apostol al iubirii și păcii...
închei cu însăși versul tău: \"să fiu un Cine / va fi vreodată\".
să te audă bunul Dumnezeu!

s-ar putea să te surprindă titlul acestui semn...
mi-a fost inspirat de primul vers... și am dorit să-l păstrez.
cheia poemului - poate greșesc - mi se par ultimele două versuri:
\"ființă după ființă ca într-o / întâmplare..\"
și aș sublinia \"ca într-o\"...
felicitări!


p.s. Cuvântul din titlul semnului este acel \"Cuvânt care era la început\"...; în El ceea ce pare \"ca într-o / întâmălare\" capătă sens.

de la soare sorin vine
din pământ oală și pâine
dar tu dragul meu sorine
știi viața de unde-ți vine...



la mulți ani
cu sori de bani
cu ulcele
frumușele

Deși nu de acord cu ultimele versuri, touși mulțumesc pentru emoția estetică pe care poemul tău mi-a produs-o.
Spuneai că-ar fi \"cel mai greu lucru / s-aștepți să-ți moară / ochelarii de foame\".
Citirea întregului poem și, mai ales, a acestor versuri, m-a făcut să cred că această foame este cea după iubire, încredere, respect... Or, dacă e s-o luăm în serios, \"ochelarii\" (chiar de par ei de os) cu care privim relațiile noastre cu celalți repede se aburesc și nu mai reușim să vedem clar sentimentele celuilalt; supărați îi rupem în bucăți și ne postim privirea până \"moare de foame\", de foamea iubirii...

Băcăuan, de bună seamă,
sunt și eu, drăguță doamnă!
însă cred c-ați încurcat;
eu am zis: nepoluat!

De ce Iași? Păi, unde-n altă parte dacă de Iași sunt legate amintirile studenției mele?

Oare pot spera că am înțeles?
Valeriu joacă la două capete!
Mai întâi ne spune de ceva \"pe gratis\", ca la sfârșit să ne întrebe de ceva \"degeaba\"...!
Păi, maestre, nu mai știi dumitale povestea cu milițianul de la Iași?
Cică l-ar fi întrebat odată pe un student care să fie deosebirea dintre \"gratis\" și \"degeaba\"?
Studentul, cu bunăvoință, i-a răspuns:
- vezi clădirea de colo?
- da.
- acolo este universitatea.
- știu asta.
- ei, bine! acolo eu învăț \"pe gratis\", mata ai merge \"degeaba\" acolo.
Deci, gratis sau degeaba?

Ambiguitatea copacului: bine înrădăcinat și rezistent, dar... \"face umbră pământului\" (sper, nu degeaba). Oricum, ambiguitatea redată prin căutatrea alterității și prin dulce-sărat, plăcut-neplăcut, cuprins-necuprins, cald-iarnă... sunt sugerări admirabile (părerea mea!)
La bună regăsire!

Tot e bine c-a rămas
măcar coada,... de pripas
ce-ar fi făcut, vai de ei
de-o pierdeau cu covrigei?

Probabil că și acest seite este trecut pe lista lucrurilor bune și frumoase, care \"din păcate\" merg bine și - ca toate aceste lucruri bune - trebuie cel puțin împiedicat dacă nu chiar desființat!...
Vă felicit, domnule Radu, și - dacă altfel de ajutor deocamdată nu pot oferi - îmi exprim cel puțin sprijinul moral: sunt alături de dumneavoastră și de echipa cu care lucrați; vă apreciez, vă respect și vă iubesc!
Cu bine!

Lasă, bade, lasă, lasă
n-o mai lua pe \"miss\" acasă
ai s-o-ncurci camm.. într-o oră
că-i minoră.

Miss Boboc dacă s-ar ține
în liceu și-academie
tuturora ne-ar fi bine
n-am muri de... anemie!

Suflet de-nchiriat... dar pentru cum?
și cui, și cât și-apoi de ce?...
motive personale-mi spui?
mai pune-ți, dragă, pofta-n cui!
și n-o mai spune nimănui,
că vor veni-n curând, duium
și ție nu-ți vor mai lăsa
decât tristețea, și-ast-așa...
pentru un timp determinat.
- am cuvântat.
Felicitări, Daniel. Reușit text.

Voiam să spun ceva dar fie am uitat, fie - mai curând - m-am temut să nu tulbur molcomul plâns al sufletului... doina asta curge ca un Părău de munte...
...!