Alex Andrei Filip

@florian stoian -silișteanu
"munciti frate inspre case
n-asptati taiati cartofii"

Am tot muncit inspre case
si-am iubit, de nebuni, glia
pana cand ne-a cconvins base
c-ai mai buna... pribegia.

p.s. acum iti scriu din Italia unde munca mea de medic este pretuita.

"un fluier strǎmoșesc menit sǎ
trezeascǎ cu cântecul lui amintirea
jertfelor"

bine zis.., și măcar de-ar fi așa.

A făcut unirea mare
cu parfum de bălegar
așa cum îi stă în fire
contra noastră c-un... maghiar.

Stimată Doamnă, cu drag ne-ați colindat și urat de Noul An, 2012, permite-ți acum de aniversarul domnieivoastre să vă întoarcem însutit și înmiit urările făcute: La mulți ani cu sănătate și inimă bună!

Cât de-așezat e jurământul
o știm de-i lumea și pământul;
mai greu decât prins șobolanii
e cum stătea omul cu banii!!!

bădie Radu, la un moment dat, scârbit de calitatea slabă a "cenzorilor" chemați să aprecieze locul postării, m-am retras. am revenit mai apoi dar nu cu aceelași entuziasm.

am văzut multe propuneri bune; aș mai adăuga una:
de vei merge pe postările mele vei observa că am mai mult talent și experiență la a face critica literară a textelor decât să fiu eu creator de operă. propun foc sub oala mea: să se bucure și criticii literari de ceva respect, doar ei fac uneori opera mai accesibilă. pace și bine! postez cam târziu.

o bijuterie mai perfectă decât aceasta îți doresc să realizezi, dar tu nu spera că n-ai să reușești. ca unul care te urmărește de mult (chiar și pe Cascina Macondo) spun simpl: ai atins perfecțiunea în acest haiku. și ca spusele mele să nu rămână doar o afirmație fără suport o detaliez.
1. elementul universal: „costumul popular”, care îmbracă timpul, spațiul și starea socială.
2. kigo: “coroana… premiantului” element care evocă nu doar anotimpul simplu, așa cum ar fi fost suficient, dar îmbrățișează și momentul, acea clipă specifică haiku-ului care se contrapune cu elementul durabilității și-al eternității (costumil popular). Într-un univers de întinderi istorice imemorabile străbate fulgerător clipa prezentului pe care ai imortalizat-o.
3. caducitatea materiei: evocată în „coroana de trandafiri”, menită se se vestejească curând, prea curând, dar
4. virtutea morală: de o parte spinii trandafirilor, pe de alta culoarea lor și parfumul evocă truda premiantului pe capul căruia este acum așezată asemeni unei încoronării regale (omul de știință chemat să conducă [latinescul rego regere] atât bătălia științei pentru progres cât și maestrul care cu truda pildei sale să conducă pe alți pe calea virtuții și moralei).
s-ar putea să mai revin de-mi va permite timpul.

Mircea, pesonal cred că dacă schimbi ultimul vers cu "zestre" sau alt concept al aceleiași clase obții o bijuterie. succes!

\"...nu ma uitam la televizor
ma uitam prin el.\"

o intuiție și o exprimare - sper că nu voi fi considerat un umflător de vorbe - geniale.
cel care stă înaintea \'obiectului\' nu se uită decât la lume \'prin televizor\'. just!
n-am reușit însă să înțeleg, Adina, ai sugerat undeva, cumva și faptul că dincolo de \'obiect\' e cineva care manipulează (în sensul peiorativ) pentru noi?

sper să nu fie prea târziu!
titlul cărții lui florin este \"plagiat\" (se poate spune așa? din moment ce el este deja înregistrat de bibliotecile lumii sub semnătura papei Ioan Paul II).
în rest, numai de bine și felicitări!

Andreea,
nu știu de când te plimbi pe acest seite, eu abia acum te-am remarcat!
de aceea îți zic mai întâi de bun-găsit, și drag de-ntâlnit!

- încadrarea textului tău, cred, ar merge mai bine la \"personale\";
- vezi și tu, în al 4-lea rând: \"din-ainte\", dacă este ceea ce cred eu ar trebui să arate: \"dinnainte\", dacă însă ai voit să faci un joc de cuvinte și n-a fost o tastare scăpată din vedere, mă retrag!

pa!

Oana, remarcabiele - cel puțin din punctul meu de vedere:
\"gândiți că fără noimă vă rostesc
deși sunt adevăruri transcendente\"
și:
\"eu sunt nebunul din lumini solare\"
pentru aceste \"perle, ca de altfel pentru întreg mesajul: felicitări!

De prin anii \'nouăzeci
un ecou tot mai străbate:
\"nu ne vindem țara!\", deci
vindem și noi ce se poate!

ba s-o crezi, bade Vasâli,
- cântă dame și ai pâni -
numai că celebra-i artă
moare după două zîle!

bum, bum și iar, bum!
și nu trebuie schimbat decât un singur semn: \"m\" cu \"n\";
dar cât de greu!
felicitări, poete Vieșnic, de prin părțile moldaviei, citind poemul dumitele, la un moment, se are impresia că omul se vrea \"măsura tuturor lucrurilor\"..., și, la urma urmei, ce-ar fi rău în asta? Nu etste el - Omul - apogeul creației?... și nu schimbă el, cu toate \"realizările\" sale chiar și fața pământului...? De ce, așadar, n-ar conștentiza - în sfârșit - că atitudinea lui (pozitivă sau negativă) înrurește lumea ce-l înconjoară?
Chiar așa: am gândit și gândul s-a tradus în faptă; am făptuit și fapta a produs efecte; efectul faptelor a înrurit mersul lucrurilor și... și eu sunt responsabil!
Simplu, dar trbuie gândit!
La net-vedere!

părere de șezătoare (cum i se zicea pe vremuri \"atelierului literar\")
Oana, ideea este poetică expunerea ei, însă, e prozaică.
poezia - așa o înțeleg eu, cel puțin - trebuie să evite expunerea tip proză (folosesc aci \"prozaic\" și \"proză\" nu cu sens peiorativ, negativ, ci cu sensul etimologic: descriere cursivă).
vezi, poezia trebuie să conțină metafore, stilizări, sugerări; chiar și atunci când ar părea descursivă (la prima vedere) ea nu trebuie să fie lipsită de forța expresivă. mai bine însă trec la text și prezint viziunea mea. te rog, tu cântărește-o calm. primele două versuri -pentru a obține o metaforă - pot fi redate cam așa:
\"târziu
așternutul? șevalet.
cu pleoape-nchise pictez
(se poate continua)
nemărginitul dor...,
amintire dulce,
vid,
speranță pierdută,
vis...?

ah! inefabilul.

e doar o propunere, poate se va găsi cineva binevoitor să vină și cu alte sugestii.
pe curând!

ca să exprime curiozitatea poporul nostru are un proverb: \"mi-ar plăcea să fiu muscă să văd și să sud ce face și spune\".
am descoperit acum că - dacă este vorba de tine - chiar trebuie să-mi fie frică.

iar de gluma-i seacă-seacă
și tu n-ai putut zâmbi
îmi cer scuze și spun simplu:
iarăși mi-a plăcut cum scrii.

alex

- Am acceptat ca de-acum înainte ea să respire. Atît. Să respire.
Doar așa puteam simți aroma plămînilor ei mici -
pentru tot poemul, dar mai ales pentru acest minunat diamant: mulțumesc!
alex

de-ai lăsa-o doar un pic
bancheta să-ți lustruiască
te-ai alege, exclusiv,
c-un cadou numt doar HIV.

- amu\' letă, strigă lordul către madona lui și ea auzindu-l se făcu verde-jad o lacrimă a fost de-ajuns să stingă tot focul jadului... de-atunci victoria acestei iubirii poartă un nume: e la luca douăzecișipatrucucinci.