Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Am acceptat să vorbesc, desigur, în șoaptă, cu ea

1 min lectură·
Mediu
Am acceptat să vorbesc, desigur, în șoaptă, cu ea,
Doar pentru că mi-a spus cum o dureau plămînii
Cînd a vrut să mă sune, și-atunci m-am îndrăgostit
De plămînii ei mici ca două frunze uscate sau verzi,
Ca o stea.
Foarte greu să iubești doi cai, două frunze deodată
Mai ales cînd ei sunt foarte departe și totuși atît de aproape
De marea sărată.
Am acceptat ca de-acum înainte ea să respire. Atît. Să respire.
Doar așa puteam simți aroma plămînilor ei mici de care,
Desigur, eram îmbătat în uimire. Puteam să-i gust,
să-i miros, să le spun cît de mult îi ador
Și, uneori, punîndu-mi capul sub sînii ei portocalii,
Puteam auzi, mai fericit ca oricînd, un zgomot ușor
Al respirării mele în plămînii ei mici ca două frunze
Uscate sau verzi, un zgomot firesc.
Atunci mă bucuram nespus, ca un copil de leagănul său
Si îi spuneam, desigur, în șoaptă, cît de mult o iubesc
054.170
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
157
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Marin Tănase. “Am acceptat să vorbesc, desigur, în șoaptă, cu ea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-tanase/poezie/190008/am-acceptat-sa-vorbesc-desigur-in-soapta-cu-ea

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alex-andrei-filipAFAlex Andrei Filip
- Am acceptat ca de-acum înainte ea să respire. Atît. Să respire.
Doar așa puteam simți aroma plămînilor ei mici -
pentru tot poemul, dar mai ales pentru acest minunat diamant: mulțumesc!
alex
0
@nevermNNeverm
vrei ca ea doar sa respire?nimic mai mult?e greu sa fii femeie intr-o astfel de lume...o poezie care mi-a ramas in minte prin cateva cuvinte.Daca nu ar fi durut-o plamanii ,ai fi acceptat sa vorbesti cu ea zbierand?zi\'mi ca e asa chit ca minti...Eu cred ca te-ai indragostit de cantecul respiratiei ei:foarte inedit.
Cu drag,
Ana


P.S.:Imi cer scuze daca am gresit sensul poeziei tale,imi poti deschide ochii,inca mai respir.
0
@marin-tanaseMTMarin Tănase
Nu, n-as fi acceptat:) am vrut sa exprim neputinta gasirii unui sens complet, implinitor al comunicarii afective prin intermediul senzorialului,alternativa unica ramanand simplul fapt de a trai. Atat. Nimic mai mult. A, si pe ea o cheama tot Ana:) Buna, Ana! cate coincidente...
0
atat.sa respire...
ca rasplata pentru ca a existat si s-a nascut pentru a fi iubita...atat...sa respire.
trebuie sa se fi simtit fericita:)
cu simpatie pentru randurile poemului tau,
mina
0
@ramona-ungureanuRURamona Ungureanu
oai! da` ce faina poezie ai scris tu! ti-am zis eu ca ai talent. :) pe bune!
Puteam auzi, mai fericit ca oricînd, un zgomot ușor
Al respirării mele în plămînii ei mici ca două frunze
p.s. succes la bac, bogdane!
0