Poezie
Mâna stricată
1 min lectură·
Mediu
mă ascund în tălpile tale
cu un suflu ascuțit în mâna albă
liniștea prin piele
zâmbește celor fără tine apa
ne-am așezat pe acoperișul stricat
de tot sufli in freamăte nori
mișcări tot mai lent glas albastru
mâna stricată gând sub tine copaci
mă ascund peste suflu,
tot mai minut, mai timp kilometru
dinții mei nisipul din răni
astă iarnă acoperișul zîmbet stricat
mulțime de ape tu înecul visului,
înecul visului mort
luna deasupra lunii gheața
deasupra gheții somnul
deasupra acoperișul stricat
ceas bate încet și tîrziu
atârnat în tine miezul fost și tîrziu
înecul visului mort,
și tîrziu...
002.934
0