Poezie
in noapte
1 min lectură·
Mediu
E iar târziu
iar eu stau în pat și scriu,
un dor nesfârșit
coboară deasupra mea din infinit,
pleoapele le-nchid
și atunci mă pierd în vid,
amintirea dulce
mă poartă către speranțe pierdute,
însă totul e un vis
născut din dorințe de nedescris...
012206
0
Oana, ideea este poetică expunerea ei, însă, e prozaică.
poezia - așa o înțeleg eu, cel puțin - trebuie să evite expunerea tip proză (folosesc aci \"prozaic\" și \"proză\" nu cu sens peiorativ, negativ, ci cu sensul etimologic: descriere cursivă).
vezi, poezia trebuie să conțină metafore, stilizări, sugerări; chiar și atunci când ar părea descursivă (la prima vedere) ea nu trebuie să fie lipsită de forța expresivă. mai bine însă trec la text și prezint viziunea mea. te rog, tu cântărește-o calm. primele două versuri -pentru a obține o metaforă - pot fi redate cam așa:
\"târziu
așternutul? șevalet.
cu pleoape-nchise pictez
(se poate continua)
nemărginitul dor...,
amintire dulce,
vid,
speranță pierdută,
vis...?
ah! inefabilul.
e doar o propunere, poate se va găsi cineva binevoitor să vină și cu alte sugestii.
pe curând!