Poezie
După
1 min lectură·
Mediu
Þi-au murit ochelarii de foame.
Din oasele lor mi-am făcut patine.
Alunec când pe Siret, când pe Vltava.
Mânerele geamantanelor noastre, ții minte,
Așa ponosite, ca de obicei, dar tot cântaseră polifonii rudimentare din Guido d\'Arezzo.
Numele haltei începea cu \"U\".
Vacanța era pe sfârșite.
Cel mai ușor lucru din lume:
Să spui : \"nu-i adevărat! \"
Cel mai greu:
S-aștepți să-ți moară
Ochelarii de foame.
023451
0
Spuneai că-ar fi \"cel mai greu lucru / s-aștepți să-ți moară / ochelarii de foame\".
Citirea întregului poem și, mai ales, a acestor versuri, m-a făcut să cred că această foame este cea după iubire, încredere, respect... Or, dacă e s-o luăm în serios, \"ochelarii\" (chiar de par ei de os) cu care privim relațiile noastre cu celalți repede se aburesc și nu mai reușim să vedem clar sentimentele celuilalt; supărați îi rupem în bucăți și ne postim privirea până \"moare de foame\", de foamea iubirii...