Albert Cătănuș

degetele se înfig în nisip căutând coșciugul în care m-am ascuns e idiotul care sapă nu știe cine sunt sau de ce nisipul i-a umplut gura nu-mi poate țipa numele dar nu renunță, el sapă în

Coasa taie firele fără grabă, fără teamă că va ajune la marginea lanului. E un fel de veselie în mișcarea ei ritmică de du-te vino. Spicele cad aiurea pe pământul cu miros de mormânt… Pe mine

Un asteroid pierdut într-o elipsă În jurul unei supernove gravidă cu lumina morții 1001 de poezii de dragoste Pentru o femeie frumoasă cu părul lung Un scuipat pe care îl primește

e ca atunci când stai plin de sânge în mijlocul străzii și plângi ca un idiot nu știi de ce, doar zgârii asfaltul cu unghiile lovești cu furie cana de apă pe care ți-o întinde bătrânica

Am un prieten, îl cheamă Traian. E pictor. Într-o zi mi-a făcut un portret. În ulei. Foarte mișto. Mi-a plăcut, l-am așezat deasupra patului. Era cool. Nenorocirea a venit într-o marți. Ciudat. De

Când am intrat în cameră mi-a fost frică. Frică. E un cuvânt ciudat. Poți spune frică și te poți gândi la urechile ciulite ale gazelei atunci când simte zgomote suspecte în iarba înaltă. Eu am spus

E dimineață Pălăria cu boruri largi A rămas pe fotoliu. Am șters de pe mobil Fotografia cu femeia în haine rupte Care trage un cărucior plin de vechituri. Tu zâmbești. Un sân ți-a ieșit din

senzația de carusel mă bușește dimineața constat încă o zi se cere consumată ca o mandarină nu renunț la nimic nici la tine nici la speranța că într-o zi mă voi sinucide așteptând să-mi

librăriile sunt pline de spaime și redute poeții decorați stau pe rafturi așteptându-l pe d-zeu să se întoarcă cu spatele la sticla de J&B beți vor cânta balada poeților ce mor în fiecare

Privit de sus, omul acesta pare inofensiv. Fumează isteric, fum după fum. Își plimbă țigarea dintr-o mână în alta, parcă ar fi un cuțit, sau un briceag. Niciodată n-am putut înțelge cum se poate

trebuia să scriu poezia asta când am fost astă-vară în românia dar n-am avut timp atunci andrei umbla cu un tub plin de pastile și amenința pe cine nimerea că se sinucide fumam hașiș cu sile

cine ar fi crezut că recul sistolic îmi afecteza diminețile atât de puternic încât muștele negre cad moarte pe lângă mine precum ideile sinucigașilor lași am studiat îndeajuns de mult