Albert Cătănuș

sunt bucuros ca acesti 5 muschetari au trecut de granita virtualului cu mult curaj in real, bravo.
foarte amical

ceea ce vreau sa iti explic, victor, tie si restul poetilor de pe agonia ca am ajuns la concluzia ca ramaneti in dormitor, va cramponati de fotoliu si de telecomanda. nu zic ca nu e un mod de a face literatura, de a descrie situatii si caractere umane incatatoare, dar, repet, iesiti din dormitor. nu e repros, e un sfat, daca ne invartim in jurul unui personaj, fie si el descris savuros, pierdem din vedere ceea ce este cel mai important, fiinta umana in toata splendoarea ei. vezi tu, barbatii vor secs, femeile vor imbratisari si flori. asa va fi mereu. nu oricine reuseste sa delimiteze unde se afla placerea noastra de a scrie despre noi insine si reproducerea la homo sapiens. imi place proza ta, nu de asta am intervenit, tot ce vreau de la tine e mai multa detasare in tratarea acestui subiect, e un exercitiu greu sa te asezi pe fotoliu si sa scrii despre doua finte umane care se vor imperechea timp de 5 minute si putin. cam acelasi lucru il por reprosa si lui coelho, scrie pana se indragosteste de personajele lui, se amorezeaza de ele ha-ha. acelasi lucru il observ si la tine, o implicare excesiva de unde situatiile tind sa devina supranaturale. ideea e ca vroiam mai multa detasare, o privire mai rece de pe margine, o piesa care sa vorbeasca de oameni care cauta cu disperare sa doarma unul langa celalt intr-un dormitor mare cat o pestera.
ma rog, ideea e sa le faci si putin marionete. cel putin asa mi-ar fi placut mie cu adevarat
amical, ca de obicei

textul e misto, asa cum au precizat si antecomenatorii mei. E din real life si se poate interpreta pe orice scena fara nicio modificare. ceea ce merita de subliniat este nonsalanta cu_care autorul ne incanta cu umorul sau, fie si negru.
si acum, domnii cenzori ar trebui sa faca o mica recapitulare a activitatii lui Victor Potra pe site si sa-i acorde bine meritatul nivel 120. de ce? pai e simplu, are o activitate febrila, texte super si comentarii foarte elaborate, este devotat trup si suflet agoniei. vorbeam nu de mult cu tosa si imi spunea ca ar vrea sa vada si alti stelutzari decat cei cu care ne-am obisnuit de ani de zile. deja stim ce texte premiaza, ce tip de afinitati au etc-etc. de exemplu, catalin pavel a ajuns editor in mai putin de 4-5 luni de la prima lui poezie pe site, victor de ce nu ar merita un asemenea tratament, scrie mai bine decat majoritatea autorilor de la recomandate, comenteaza cu pasiune si cu obiectivitate. chiar asa de greu se ajunge in cercul asta de elitisiti? eu unul sunt satul de toate povestile astea agonice, de toti autorii buni care s-au retras incetul cu incetul de pe site, nu dau nume. de ce vreti sa-l pierdeti si pe victor, domnilor cenzori, va eclipseaza sau ce?
mai reflexionati...
foarte amical

in romania orice baba violata aduce bani in buzunarul stiristilor. orice sat are mai multe baruri pline de alcoolici de varsta a treia decat biserici, o tara unde tinerii sunt trimisi afara sa faca bani de o casa si acolo afla ca doar in romania deliciul presei, si mai al nou al poeziei, e sa scrie despre babe violate. o tara plina de ratati in care eu sunt cel dintai, o tara unde se apreciaza umorul negru: hai sa radem de batranele violate. unde naiba ne indreptam, oameni buni? spre mileniul IV? cornel, te excita poetic sa scrii despre violuri? cam asa deduc eu. o sa ma aburesti cu decadenta in care am ajuns si votca care e singurul amic al batranetei. scuza-ma, lasa-ma sa iti explic, nu orice batran bea, nu orice batrana trebuie neaparat sa fie violata si beata in acelasi timp. culmea e ca m-a enervat nu din cauza ta, ci din cauza unei persoane de bine din lista mea care m-a facut taur, ca ma reped inainte fara sa vad care e schepsisul poemului. fics vacs, avem votca, avem o baba neviolata si lautari. ce vreti mai mult? e idealul romanilor, secs, bautura si muzica. halal poezie, sa mai faci.
foarte amical

ca asemenea balarii apar pe prima pagina. ce e aici? stirile de la ora 17? chiar asa, e de atelier curat
amical

adrian, iar bati campii cu balarii? ce se intampla in personala asta a ta? ezoterism? neah. literatura? ha-ha. sex? susanale la moda, pe val, mai exact. ce legatura are oana cu literatura romana in general? dar, ma rog, am fost avertizat ca esti un tip foarte inteligent si ca numai cativa initiati iti pot descifra scriitura. pai sa apara ei aici in subsol si sa imi descifreze si mie misterul \"sfantului adrian agonic\"
amical, ca-ntotdeauna

o revolta cu noi si despre noi. sadism la pachet si 44 de tunuri inarmate cu 44 de curve deghizate in eroine. nu prea e un text prietenos desi te conduce subitil spre final manat de la spate cu un bici utilizat in practicile sado-maso. mie personal mi-a produs greata, dar cred ca e bine, daca ti se scoala ceva neuroni adormiti prin cada sa vocifereze cu voce tare inseamna ca e tecst puternic. en fin, e aerat, si asta e mai bine.
amical si atat

un poem al deziluziei. oarecum brutal. sau altfel spus, doar lasii se lamenteaza, ceilalti scriu despre o lume perfecta.
amical ca-ntotdeauna

Florin, Marius si Iolanda va multumesc frumos pt trecere si pt opiniile pertinente
va mai astept cu draga

multumiri tuturor pentru comentariile frumoase.
Claudiu, Corina si Andrei va doresc o zi frumoasa si va mai astept cu drag

cam asa ceva, carmen, piloni si margele, suna nice, nu? webcamul si-a facut datoria cu prisosinta, ai vazut si tu, ca la full-contact
merci de comentariu

e putin suparator dar face toti banii, nu?
merci de trecere

recunosc, pentru mine un adevărat fetiș sunt poemele sângeroase. sânge amestecat cu iubire. e mult mai bine decât textele tale anterioare de la atelier. îmi place că ai metafore reușite. și finalul e mișto, să știi. plus că strofa asta e chiar reușită
”plaja a devenit acum goală
de la prea multe cadavre
un gulag rătăcit
ce așteaptă tăcut
precum fiara sălbatică, ca o umbră
la capătul vieții”

amical, ca-ntotdeauna

poemul mi-a plăcut mult, de aceea l-am comentat așa de kilometric. văd că ne ții evidența, cu cât vrei să te plătesc? sau tu multumești să fii naș :D

îmi place mult poemul. ceea ce mi-a plăcut este modificarea mitului păsării phoenix. cel puțin așa am dedus din ultima strofă, o continuă renaștere după o plecare care valorează cât o moarte. carmen, îmi place când poemele povestesc o mică întâmplare, când poemele urmăresc un fir epic, nu doar devin o simplă aglomerare de metafore. primele 2 strofe întocmesc registrul pe care se va scrie poemul în sine, sunt fundația de la care se pleacă, asemenea unei caravane pregătită în cele mai mici amănunte pentru a traversa deșerturi și mări. totul se face sub atentă supraveghere a îngerului păzitor, prezint aici sub forma crucii. drumul caravanei e alegoric, ea nu va pleca mai departe de un pas de lângă el. pur și simplu, iubirea este o călătorie plină de aventuri a unuia prin celalălat și invers. în strofa a treia apare el, în sfârșit, călătoria a început, o pânză freatică e prima descoperire pe care o fac amândoi brusc. înaintarea e asemenea unui panzer german, nimic nu-l poate opri, e o călătorie care se transformă totul într-o cucerire. strofa de final e oarecum ruptă de contextul poemul și de firul epic, dar oferă o imagine din afară a caravanei celor doi. e un jurământ de supunere, de vasalitate veșnică. o promisiune demnă de un merlin îndrăgostit, varianta Carmen Manuela Măcelaru 2008. Sau dacă vrei, Carmen, ultima forță dovedește că dragostea e magie și tot ce înseamnă iubire nu se poate explica în cuvinte simple. Ai nevoie de o baghetă magică și 2 pulsuri pentru a face cu adevărat miracole.
mai remarc și perfecta simetrie a strofelor 3 - 2 - 6 - 2 - 3

foarte frumos poemul, Carmen
un amical magic

cele zece degete semnifica tot ce poate fi mai frumos, 2 maini de indragosti. strofa a 3a este o frumoasa istorie a celor 2 destine care vor forma o singura linie dreapta, o existenta a unului suprapusa peste celalalt, un singur destin, o singura inima. strofa de final e de exceptie, cerul isi creste radacinile in noi, cred ca e cea mai frumoasa strofa de final care am citit-o luna asta.
as renunta la sambure, as folosi ovul
amical

sa ne iubim pe caldaram la flacara brichetei, desacralizarea iubirii, cam asa ceva + ca ultima strofa face toti banii . ti-au scapat cateva diacritice. nu e text de atelier, stai fara nicio grija, tu continua sa scrii ca o faci bine.
amical

repet, existam in 2 universuri poetice diferite si antagonice. inca nu ti-e clar? asta e, n-au nicio tangenta. poti intelege? spune, esti capabil sa intelegi ce-ti zic eu acum: complet diferiti?! asta e, trebuie sa inveti sa traiesti cu fraza asta toata viata ta.
merci, te mai astept

merci, e mult mai bine, era o distonanta, o remarcasem si eu, dar cum revin foarte rar asupra textelor nu m-am deranjat sa o repar. acum suna mai bine.
merci inca o data

am reviziut, n-am fost atent, scuze, am crezut ca bati campii in primul comentariu cu strigatul ala de... nu mai zic nimic, merci + ma bucur ca ti-a placut pe alocuri
te mai astep