Adriana Marilena Stroilescu
Verificat@adriana-marilena-stroilescu
„< A iubi înseamnă poate a lumina partea cea mai frumoasă din noi >”
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos…
Cu prietenie,
Amadriada
p.s. Succes pe tărmul „agoniei” unde văd că abia ai poposit de curând, merită efortul, să știi, chiar și atunci când ești criticată, de aceea zâmbesc femeii din oglindă ale cărui cuvinte abia se nasc.
:)
Pe textul:
„Poem cu semafoare, cireșe și tei" de Adriana Marilena Stroilescu
prietenesc,
Amadriada
Pe textul:
„Poem cu semafoare, cireșe și tei" de Adriana Marilena Stroilescu
Dacă aș atinge aripile unui fluture, el n-ar mai putea zbura, așa cum dacă aș încerca să comentez aceste versuri de un lirism tulburător, le-aș împrăștia tot farmecul scrierii...
„ stăteam acolo
cuminte
ghemuit într-un colț în cămașă
ca într-o cușcă de mătase un fluture orb “
hodoronc-tronc venise vara
cu biciul arșiței
mânând hoardele macilor
înspre marginea uliței
doar chipul cel oacheș al câmpului
își întorcea fața
după florile-soarelui către pădurea de fagi
între cămașă și carne cerul
purta în căpestre
neprihănită pulberea heruvimilor
împingând herghelia de nori
până când
în furca pieptului neștiutor
copilăria pasăre de argint se zbătea
Ama :)
Pe textul:
„păcala făgețelului (X)" de Petruț Pârvescu
RecomandatAmadriada
Pe textul:
„Semafoare?!..." de Adriana Marilena Stroilescu
era vară cald zăpușeală
vorbeam
mai mult el că eu ascultam
si dintr-o dată așa tam-nesam
mă punea să număr până la zece”
1,2,3,4,5… ziceam eu, dar niciodată
nu puteam ajunge mai departe
pentru că în fond și la urma urmei
se pare că 5 este totuși o notă de trecere
sau poate numărul unui tramvai deși tramvaiele
oricât de frumoase mi s-ar părea mie
refuză cu îndârjire să-și croiască drum printre nuci
doar culoarea verde a semaforului
mă duce aproape mereu în vremea copilăriei
Mulțumesc Petruț pentru popasul făcut în acest poem de la personale pe care contrar obiceiului meu l-am scris dintr-o singură răsuflare.
amical,
Ama
Pe textul:
„Semafoare?!..." de Adriana Marilena Stroilescu
Pe textul:
„ Cum zornăie din salbe depărtarea" de Adriana Marilena Stroilescu
Amical,
Ama
Pe textul:
„Cu sau fără tine..." de Adriana Marilena Stroilescu
* p.s. - am corectat eroarea de tastatură la \"romantism\", ai ochi de șoim!
Ama
Pe textul:
„Tușeu delicat într-un rubato discret" de Adriana Marilena Stroilescu
Ama :)
Pe textul:
„Tușeu delicat într-un rubato discret" de Adriana Marilena Stroilescu
\"L\'homme n\'aura jamais la perfection du cheval\"
Ama :(
Pe textul:
„5 min" de Dana Stanescu
- încăpățânându-ne -
iertată să-mi fie tastarea, dar și adulții mai greșesc
:)
Pe textul:
„Ștergarul în care mi-am uitat copilăria" de Teodor Dume
Ama
Pe textul:
„Ștergarul în care mi-am uitat copilăria" de Teodor Dume
Existența noastră stă așezată între două eternități. Poate că mai important decât lucrurile pe care vrem să le spunem este modul în care facem aceasta. E bine aici în poemul tău, lirism cald ca o experiență de frumusețe restituindu-ne în vers în ciuda unei imagini sugerate voit, nu glacialitatea ci mai degraba vulnerabilitatea tuturor dimineților lumii.
Ama
Pe textul:
„Nu deschid ușa" de Victor Țarină
LA MULTI ANI!
Ama :)
Pe textul:
„dedublare" de Liviu Nanu
Ama
Pe textul:
„Lumină de iunie" de Adriana Marilena Stroilescu
* purtându-ne și nu purându-ne
Amadriada( de la Oficiul de protecție al melcilor)
Pe textul:
„Hiperglicemie" de Adriana Marilena Stroilescu
:) Ama
Pe textul:
„Hiperglicemie" de Adriana Marilena Stroilescu
Ama
Pe textul:
„In a douăsprezecea zi a lui august" de Adriana Marilena Stroilescu
Ama
Pe textul:
„Poemul ochilor albaștri" de Adriana Marilena Stroilescu
Ama
Pe textul:
„Cum să găsești un curcubeu" de Adriana Marilena Stroilescu
