Cum zornăie din salbe depărtarea

Si va veni și ziua când tu îmi vei aduce Înmugurite ramuri de sălcii la altar O să-ți descânt poeme cu fluturi pe rotule Si-ți voi broda piciorul în flori de nenufar Miros de iasomie te voi sădi polenuri Îți voi sufla arginturi pe trupul cel nătâng Abur din cerul meu te voi clădi cetate Si-un șoim o să-ți așez pe umărul cel stâng Cu auriu o să-ți tivesc suav femurul Mătasea mea cea coaptă în miezuri de caise Si dimineți deschise spre câmpuri și livezi Iți voi lăsa pe frunza de lipan cu legi nescrise In dar îți voi aduce potire neîncepute Hulubi cu aripi moi să te-mpresoare In brațele de asfințit oranj să ne-așezăm Pe tălpi să ne-odihnim culorile din mare O să te poleiesc pe coapse cu tauri aripați Pe pântec alge îți voi îngeri pereche Allegro ma non tropo când seara va cădea Să îți agăț o scoică sidefie la ureche Voaluri să mă zidești în tine vânt subțire Cu flori de cretă-n fața ușii așteptând Iubirea de departe venind dinspre oceane Si coruri bizantine o să-ți ridic în gând