Adriana Marilena Stroilescu

\"Dacă ai petrecut o după-amiază anodină fără să faci nimic, înseamnă că ai învățat să trăiești\" –Lin Yutang

Prea puțin important pentru mine dacă plictiseala derivă din lene sau invers, sper ca cititorii să înțeleagă exact sensul acestui text care cultivă una din cele două stări doar în măsura în care ea devine creatoare de valori și generatoare de frumos. Cunosc prea-bine privirile compătimitoare sau pline de dispreț ale celor din jur cărora am obosit să le mai explic ce și cum, pentru cei mai mulți nu există decât invariabil aceeași întrebare : aah, scrii poezie...hââm, te preocupă filozofia... he-he-he, iar te duci la Casa Eliad, ce-ți iese din asta? Baaanul?!?!?
Imi zic, desigur în gând, Banul Mărăcine și pe vremea lui o fi fost la fel, goana asta nebună după posesiuni materiale, apoi zâmbesc politicos și-mi văd de drum, nici măcar nu mă mai întristez ca înainte. Pentru mine nu există câștig mai mare decât starea de armonie interioară și echilibrul sufletesc, însă fiecare cu alegerea sa. Stii, eram în microbuz, mă duceam la Cenaclu și-l întreb pe necunoscutul de lângă mine \"fiți amabil, știți cumva cât face până la Giurgiu?\" Răspuns: \"da, uite colo, scrie mare prețul pe parbriz, 90.000 lei\"... Nuuu, cât timp, zic eu mieros căci mi s-a părut tare îmbățoșat, așa cum vorbea el pe mobil despre nu știu ce afacere iar pe deget avea inel, ăăh, 1 oră, vine de data asta hohotind de râs răspunsul lui.
Ce să faci, avantajele și dezavantajele societății de consum, până una-alta, mie mi-e bine aici, am devenit deja mare consumatoare e eseurilor tale.

Ama

De data asta am ascultat, am scos pionezele, mulțumesc de trecere și sugestie, mă bucur că-mi porți de grijă.

:)
Ama

Citesc uimită, fluiditatea poemului și limpezimea metaforelor m-au acaparat, ba chiar ți-aș acorda o steluță dacă aș avea dreptul. Desigur mi-ar plăcea să știu cam prin ce zonă muzicală te situezi căci multe au fost compozițiile dedicate acestui instrument de geniul unor muzicieni ca Enescu, Beethoven, Prokofiev, Rahmaninov și nu în ultimul rând inegalabilul Bach ( asta pentru că ai alăturat pianul până și la subtitlu nu numai în poem )
Frumoasă curgere și muzicalitate deosebită pentru:

\"Dacă zâmbesc
ai să închizi ușa
cu un picior de violoncel,
tristă,expirând fumul țigării
care face vocalize în aer\"

\"Aerul pe bucăți
va implora respirația gurii tale\"

\"Sunt aici de ieri
adormit în palmele tale
cu miros de pian\"

Oarecum melancolic, dar cât de reconfortant!

Amadriada

Eu sunt cea care trebuie să-ți mulțumesc pentru aplecarea delicată și privirea ocrotitoare pe care ți-o simt dedicată florilor de câmp, aceste împărătițe ale universului uitate pe nedrept uneori și nebăgate în seamă de către cei mai mulți.

Am umblat pe drumuri bătătorite cu soare, doar că uneori acest soare mai obosește și el alunecând ușor de cealaltă parte a zării pentru a reveni apoi și mai strălucitor cu noi povești de lumină, știi tu mai bine cum!

Ama

Mi-a plăcut dintotdeauna optimismul pe care l-am simțit în felul tău de a fi. Soarele nu răsare de două ori pe zi, iar viața nu ne este dată decât o singură dată așa că merită s-o trăim din plin, mă bucur că ai trecut pe aici de acolo din așa zisa ta depărtare.

:) Ama

Omul nu poate crea împrejurările dar se poate folosi de cele care se ivesc. Mulțumesc pentru momentul propice pe care l-ai creat pentru ca acest poem să prindă viață.

Ama

Este vorba aici nu de avantajele și dezavantajele singurătății, aceste lucruri există și într-o relație în care părtași sunt cei doi parteneri ( a te crampona de cineva numai pentru a nu fi singur) sau a te adapta tabieturilor unei comunități ori civilizații pentru aceleași lucruri, doar pentru a nu te simți pustiit și inutil în acest univers atât de divers și subiectiv, fffffff, ce eroare, este vorba aici de ceva mult mai profound și care înseamnă creșterea și devenirea noastră ca entități călăuzitoare ale luminii, sau poate dacă te deranjează ale apei ori ale aerului, sau poate chiar ale parfumului, uite, se trec salcâmii, tocmai au înflorit teii, dar eu , miracol!!!... mestec de zor niște dude verzi dintr-un copac ce tocmai își așteaptă devenirea, știi întotdeauna mi-am închipuit dudele ca o miniatură de struguri, dar le-am descoperit cu adevărat abia în seara asta venind către ai mei dinspre Casa Eliad și văzând cum doi tineri tocmai jefuiau copacii de fruct, chioară cum sunt am crezut că e vorba de corcodușe și am cerut, dar uite ce mult m-am înșelat, există o bucurie a tristeții și a singurătății de atâtea ori atât de benefică cum nici măcar nu ne putem da seama, îți mulțumesc pentru acest text ție și celor care l-au citit și pătruns.

Cu drag,
Ama

Surâd cu uimire văzând cum cineva, întâmplător sau nu, a nimerit în Calea mea Lactee și mă bucur. Tocmai au înflorit teii, deschid fereastra să văd cine ești strecurându-mă la rândul meu încetișor în universul tău poetic și te citesc. Imi place felul tău de a rândui cuvintele așa că să-mi pregătești un colțișor blând de ascultare și suflet, o să trec foarte curând pe la tine, e bine acolo în pagina ta.

Ama

Pe unde umbli brambura, iar stai la taifas cu nu se știe cine alergând după cai verzi pe pereți? Eu stau de vorbă cu Descartes “mă străduiesc întotdeauna să mă înving pe mine însumi mai degrabă decât soarta și să schimb mai degrabă dorințele mele decât ordinea lumii”, chiar mi-a șoptit că vrea să bea o bere cu tine, îi place ce frumos jonglezi tu cu cuvintele.

Ama

Viața mea este propria mea cale spirituală, de aceea nu mă grăbesc să o abandonez atunci când cineva îmi promite experiențe mai mari și mai bune. Stiu că am parte exact de stările de care am nevoie ca să evoluez, fie ele dureroase sau nu. Mai rămâne să învăț cum să mă tratez preventiv, dar poate nu e neapărată nevoie. Imi pare bine că am scris eu această poezie fiindcă densitatea verdelui meu mi te-a adus aici cu vorbe de leac.

Ama

Cu atât mai mult acum după ce te-am văzut, ai tu un fel al tău de a crea un spațiu de echilibru și armonie găsind o vorbă de duh pentru fiecare și mijlocind astfel comunicarea celor din jur. Un Longines nu se poate, va trebui să te mulțumești doar cu un desert pentru care mă voi strădui să-ți fie pe plac.

Ama

:))

Barem dacă era o mașină albastră era mai poetic, poate puneai de un poem deși nu de imaginație duci tu lipsă, ci de a dărui și a primi afecțiune, cel puțin eu așa te simt vulnerabilă și fragilă pe dinăuntru deși pari tare puternică și bătăioasă la prima vedere. Viața are urcușurile și coborâșurile ei, un fel de flux și reflux al sufletului, uneori suntem veseli, alteori suntem triști, uneori suntem încrezători și iubitori, alteori suntem plini de teamă și în defensivă ori ieșim la atac. Eu una m-am învățat să am răbdare și atunci lucrurile și percepția s-au schimbat atât în lumea din afară cât și în propria mea conștiință, culmile au devenit văi, tristețea a cedat în fața bucuriei și ceea ce părea un eșec s-a dovedit a fi o binecuvântare deghizată. Mă bucur că am putut să-ți descrețesc un pic fruntea.

Ama

De bucuria trecerii tale pe aici am uitat să pun între ghilimele \"bobocii de lut\" asa cum li se cuvine întru` desăvârșirea unică a expresiei pe care ai ales-o în frumosul tău poem ce \"așteaptă întruparea chip de femeie\"

Ama

Chiar îmi doream să treci pe-aici cu bobocii de lut urme de floare lăsând semn pe sub salcâmii mei cam triști și pleoștiți de la ploaie, dar la albine nici nu m-așteptam, zuuum-zuuum, s-a umplut pagina de nectarul cuvintelor tale iar eu mă simt mai întremată acum.

Ama

\"nebunia din mine
mâzgâlește pereții
a verde tainic de lumină\"

Ce coincidență frumoasă astăzi, verdele dintre noi! La tine tainic, luminos, la mine mai compact, mai apăsător, tocmai am postat un poem \"Densitate\" și un pic obosită fiind m-am gândit să trec prin pagina ta de unde îmi trag de multe ori liniștea și echilibrul. Așa m-am trezit călătorind într-un inepuizabil univers al verdelui, îmi culc obrazul pe piatra înflorită ascultând sevele pământului, parcă aud undeva în depărtare o doină șoptită, dar cât de odihnitoare e chiar și tristețea aici!

Amadriada

Ce bine că ți-ai permis, sunt dornică să trag învățăminte de la cei pe care îi admir, parcă m-ai simțit, de câteva zile chiar fac eforturi deosebite să-mi îmbunătățesc stilul, nu știu dacă se observă însă mă străduiesc să scriu mai aerisit, nu o să uit niciodată ce mi-ai spus “pentru ca să se aleagă de unele singure cuvintele, să se spună, e nevoie numai de exercițiu, păcat de poezia care se pierde nenăscută”. Mă bucur să te știu aproape, călăuzindu-mi drumul.

Amadriada

Vibrații transcendentale cu sunet de fluier, sper să n-apară șerpii că de ăștia mi-e cel mai frică.
Vine Nadir la mine de mână cu Bizet, hopaaaa, îmi zic, ia te uită, \"Pescuitorii de perle\" la drum de seară, malurile insulei Ceylon își fâlfâia țărmurile în zare, n-apuc să-mi dau seama dacă e vis sau realitate că un gând mă săgetează cu denumiri încărcate de magie, Hyperboreea plimbându-mă pe axis mundi mai ceva decât liftul meu de la bloc străpungând pământul în țâțânele lumii dau nas în nas cu Sfinxul exact pe vârful Omul dar până să-i dau binețe politicoasă așa cum mă știi, o forță mă îmbrâncește tandru către Nepal, aici chiar e bine, la palat nici urmă de viermi și țânțari, doar maharajahi și pietre filozofale \"mora vamsi gite akarsaye tribhuvana Radhara vacane hare amara sravana\"
The vibration of My transcendental flute attracts the three worlds, but My ears are enchanted by the sweet words of Radharani. Si totuși, tare mi-ar prinde bine o bere Ursus roșu, poate mă mai dezmeticesc puțin, slavă cerului că de urși nu mă tem.

drag, Ama

Atenție, se închid ușile, spune o voce, și ce dacă mă gândesc eu, se vor deschide la stația următoare, vor urca scările către cer oamenii, alții vor coborî înspre miezul pământului, \"comment ca va\", ne vom intersecta pentru o clipă privirile complice într-un semn de întrebare, de la mine un zâmbet, de la altul o tristețe, un cântec sau o poezie în floare, apoi vom trece mai departe fiecare cu treburile lui, copilul tău doarme cu frunze verzi legănând în vise buzele tale hohot molipsitor de râs, taxiul oprește și ploaia îmi cade pe umeri uneori drumul către casă e lung, dar ce frumos flutură rochia ta vișinie speranță pentru mai târziu, inelul cu chei își caută perseverent ușa din mijlocul inimii.

Ama

Corneliu, mi-e bine cu tine popas la marginea drumului!

\"În Natură, sufletul nostru se integrează mai lesne decât corpul. Deși corpul este consubstanțial cu Natura, iar sufletul, nu\". Dacă știam ce fructe îți plac ți-aș fi adus câteva dar cum nu știu, rămânem cu Aforismele lui Blaga, e mai mult decât mult că Dumnezeu ne-a făcut acest dar, mai întoarcem o filă și citim \"o pasăre care, zburând peste mare și fiind ostenită, crede că s-ar putea odihni pe-o rază de lumină ca pe–o creangă\". Viața e făcută din lucruri mărunte, așa ca majoritatea păsărilor, poate tocmai de aceea cântă atât de frumos iar micile ei bucurii sunt atât de profunde pentru că și viața, la rândul său, bună sau rea, este cel mai frumos cadou pe care l-am primit.

Amadriada