Piața Spaniei

Era sa uit de regulament si sa scap un \"waw\" involuntar de admiratie, dar mi s-a aprins repede beculetul de avertizare, asa ca spun numai cat m-a incantat aceasta poezie. Atat. Ba nu. Mai spun ceva. M-a incantat mai mult decat mult :)

drag,
Carmen

cit de firesc imi pare redata atmosfera; dai cititorului senzatia ca s-ar afla acolo
si dorul, si restul...
atunci cind vorbesti cu florile, nu ai senzatia ca iti raspund? eu da:)

sunt impresionat de felul in care ai reusit sa conturezi imaginea femeii strapunse de oras traindu-l ratacind si contopind dragostea ei aproape obsesiva cu imaginile ravasitoare ale unui oras cultural. gasesc aceasta asociere ca fiind originala si atractiva in acelasi timp. ai reusit totodata sa-l plimbi pe cititor prin \"orasul\" ce este iubirea ta.
felicitari, un poem-itinerar minunat!
drag
Costin

Pacatuieste printr-o prea mare aglomerare de referinte pe cm patrat de poezie. Asta ii da un aer incarcat si putin peste \"usor snob\". Poate ar mai trebui rarefiata... Altfel, trairea se impotmoleste printre adrese...

Ar trebui sa faci ceva cu \"strangulate la gât\". Nu este redundand, dar chiar pleonastic.

Redundant este \"la Fontana di Trevi arunc un bănuț\". Lasa-l si pe cititor sa fie inteligent si plimbat prin lume!

da da da , fellini nu a gresit , de la villa borghese in jos numai istorie , ai simtit gladiatorii fugarind leii spre arcul Marcellus? ...

Tare mă răsfeți, fidelitatea ta îmi face bine și mă stimulează pozitiv, ce bine că exiști!

eu am un prăpădit de led n-am beculeț
trudesc de zor fără creion cu un hârleț
încerc să sap lumini pe-o filă goală
mă bat pe umăr amical chiar cu Păcala

Ama

Nu am senzația, chiar îmi răspund de-adevărat și florile și copacii și pietrele și păsările și câte și mai câte, probabil și la tine verbul \"a simți\" e mult mai dezvoltat decât celelalte, cel puțin eu așa te intuiesc, o persoană extrem de sensibilă și delicată, poate tocmai de asta, la rândul tău mă percepi atât de bine, există vibrația.

Ama

Hai să ne așezăm puțin pe trepte, să ne mai tragem sufletul, am obosit până și eu iar oamenii aștia nu se mai potolesc cu aparatele de fotografiat, uite cum ne bagă blitz-urile în ochi, parcă nici nu mai văd bine, ține, îți dau jumătate din colile mele albe, tu precis o să construiești ceva mai frumos și cu mult mai multă imaginație decât un avion de hârtie.

Ama

roz-auriu în Templul Vestalelor gâlgâind cer
focul sacru infinituri mocnește iubirea noastră
veghiând capete tăiate de îngeri surâd inocent
din picturi prelungi acorduri de orgă fluieră
tubular sandalele sfinților accelereând pedala
sunetelor de piatră pe un perete se mișcă în vis

tu scrii poemul celor sqpte coline de spirit poetic

Eu admir o poezie eleganta, contemplu o piata in care nu am fost niciodata si am impresia incredibil de vie ca am fost sau voi ajunge curind sa o de-scriu fara sa o fi vawut vreodata.

Frumos poem porti in suflet, Ama...

Drag, Ela

\"sapte\"
\"vazut\"

scuze pt tag, e prima data cind il folosesc si nu stiu de ce nu s-a inchis, rog editorii sa ma ajute.
Ela

1.Recomandarea cu aglomerarea mi s-a mai făcut, o dată cu biciul și am luat-o ca pe un atac la persoană, altă dată cu nuiaua de flori propunându-mi atunci ca pe viitor să țin seama de acest sfat, conștientă fiind de faptul că astfel scrisul meu n-ar avea decât de câștigat în suplețe și exprimare însă se vede treaba că de la intenție la faptă drumul e lung și mă tot împotmolesc în stufăriș.

2.Pleonasmul l-am văzut eu din clipa postării dar mi-am zis că accentuează mai bine ceea ce am vrut să redau deși e o eroare de exprimare, ai dreptate, am înlocuit, altfel mâine-poimâine te pomenești că mă apuc să reinventez gramatica ori să \"cobor în jos\" cu inegalabilul Luceafăr.

3.Povestea cu bănuțul mi s-a părut a fi partea cea mai slabă a poemului mai ales că acum nici nu mai este permis să faci asta dar mie mi-e dragă, mă bucur că și ție ti-a plăcut iar legenda spune că nu trebuie să-l arunci așa oricum ci numai peste umărul stâng.
Gata, cele 7 păcate au fost 3 (să nu-ți treacă prin gând cumva că le-aș încurca poate cu sfânta treime) oricum te mai aștept în pagina mea ori de câte ori ai chef și timp cu observații la fel de pertinente.

Ama

te-am citit rămân doar cu contemplarea cuvintelor, pomenind de cele sapte coline m-am gandit si la mica mea Roma, adica orașul în care trăiesc. Stiu ca m+ai purtat cu tine , încât doar mă mununez.

inchidere de tag </i> ?

Da, da, da, Fellini, nu, nu, nu, felinele, nici urmă de lei, pisicile astea mai mari și nici gladiatori, fugărită eram eu, ca o cetate asediată de hoardele orelor nu știam cum să-mi mai împart timpul și unde să mă zoresc mai intâi chiar dacă am stat acolo 3 luni înseamnă puțin la câte sunt de văzut dar o eternitate când dorul îți mușcă din suflet. Mi-au plăcut mai mult străzile și podurile din Insula Tiberina, Piața Navona, Castelul Gandolfo, eu mă simt bine în spațiile mici și calde ceea ce nu înseamnă nicidecum că nu le recunosc meritele în materie de artă și cultură. Te-am simțit însă pe tine, te ascundeai șăgalnic după copaci, făceai cucu și râdeai de mine că mă strâmbam când îmi intrau razele de soare în ochi mirându-te când spuneam că Italia nu este cu siguranță țara în care aș vrea să trăiesc.

Ama

Chiar l-am trăit acest poem și la propriu și la figurat nu cu mult timp în urmă, nici vorbă de scuze între noi două, dacă ai ști câte boacăne fac și eu cu calculatorul ăsta ( și nu din rea voință ci numai din nepricepere) ai fi surprinsă, cred că în curând o să ajung specialistă în erata eratei eratelor. Iți sunt recunoscătoare pentru apreciere.

Ama

Doar nu ți-ai închipui cumva că n-ai tu acolo un loc special în inima mea, te-am purtat cu mine tot timpul, altfel cum aș fi rezistat eu la atâtea emoții câte au dat năvală peste mine!...

Ama

Case vechi, trepte mereu ducand spre cotloane
medievale, piatete ingramadite arzand in alb, ploi
albastre aruncate peste alte ape, pietre de culoarea osului, napadite de umbrele ascutite ale cladirilor cu blazoane rosii cu auriu de case mari imi amesteca mai degraba inlauntrurile, evocandu-mi un echilibru compozitzional.. Renasterea..
nu stiu pe unde haladuiesc acum sfintii Renasterii in Italia Reala, mi-i simt insa ca pe niste viziuni fantastice si reale in acelasi timp, ale unor amintiri din alte vieti trecute si petrecute..
intr-o calatorie imaginara, important mi se pare cum simte sufletul la un astfel de drum..
calatoriile tale, calatorii miraculoase ale sufletului meu.

Dana, există o inteligență a emoției, o stare a percepției în forma ei pură, nedecantată, o artă a sensibilității, paradoxal o realitate a imaginarului și un imaginar al realității pe care tu le stăpânești din plin dăruind, redăruind cuvintelor forme, culori și imagini surprinzătoare. Frumos mi-ai luminat pagina!

Ama