Poezie
Conviețuire
2 min lectură·
Mediu
Uneori mai înnoptăm sub aceeași lumină artificială,
în același foșnet al gesturilor înțepenite la jumătate,
tu desenezi inspirat un rotocol de fum vinețiu
eu – un inorog albastru cu copite de aburi,
eu mă întreb ce formă mai au stelele,
tu mă întrebi dacă s-a mai scumpit benzina,
eu urmaresc un vis,
tu urmaresti un meci,
tu te întinzi nepăsător în spațiul așteptărilor mele,
eu mai arunc încă o zi din viață,
să-ți fac loc,
deja e asurzitor acest concert în pianissimo și andante,
deja e plictisitoare piesa aceasta de mimi,
într-o zi o să-mi țâsnească aripi din călcâie și o să plec,
îți spun uneori,
tu muți tăcut de pe Discovery pe Eurosport
îmi voi lua jucăriile și mă voi ascunde într-o oglindă
de care nu vei ști, de care oricum nu îți pasă,
unde primavara nu se uită de trei ori în calendar
înainte de a-și strecura brațul stâng pe fereastră
unde lumina curge inexorabil de la răsărit spre apus
și liniștea nu se îmbacă în cămăși gri, riguros apretate...
dar de ce-ti vorbesc despre toate acestea?
secunde ciunte și nefolosite
își râd de noi,
ascunse-n draperii, în cearșafuri, în paharele de ceai,
în pielea ta și-n hârtiile mele
mâzgălite cu versuri albe și roșii
ca niște litanii ca niște bocete ca un măr otrăvit
o sa plec, îmi spun,
pe un val pe o umbră
pe o rază pe un țipăt de lebădă
tu închizi tăcut televizorul și lumina artificială
închizi ochii, închizi ziua de azi
apoi adormim,
strângându-ne în brațe
singurătățile de pluș.
034.232
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adriana Lisandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 257
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Lisandru. “Conviețuire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru/poezie/246284/convietuireComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AL (ah, ce nume frumos ai!)
Daca as spune ca nu mi-a facut placere comentariul tau, as fi de-a dreptul ipocrita...:)
Multumesc.
Daca as spune ca nu mi-a facut placere comentariul tau, as fi de-a dreptul ipocrita...:)
Multumesc.
0
ATTrebuie sa recunosc ca m-a lovit acest text. Universul \"robotizat\" descris mai sus produce o angoasa, o dorinta de eliberare, cum rar mi-a fost dat sa simt, in urma citirii unui text.
Desi sunt impotriva acestui gen de versificatie trebuie sa recunosc faptul ca aceasta poezie isi \"face meseria\" mai bine ca multe altele umflate cu rima si cu ritm.
Desi sunt impotriva acestui gen de versificatie trebuie sa recunosc faptul ca aceasta poezie isi \"face meseria\" mai bine ca multe altele umflate cu rima si cu ritm.
0
Ma bucur sa aflu pe cineva care stie cum e si o spune intr-un mod atat de...unic.
Succes in continuare.