Sculptorul și-a luat dalta, hiperbolele, tandrețea de duminică și a plecat. Acum crează idoli în serie, 60-90-60 IQ satisfăcător priviri vampirine lanț cu pandante sunătoare jucând pe glezna
Locuiesc într-o minciună cu odăi
dispuse concentric
unde tăcerile mușcă iute și perfid
țâșnind din firidele luxuriant împodobite
cu speranțe de plastic
și înțelepciuni croșetate cu iglița
Să-ți povestesc seara aceasta...
frumoasă -
așa vineție și-nstrăinată
ca un cearcăn de femeie tânără
abia-și mai ține lumina-n trei bumbi
de păpădie
străzile
i se preling apatic și
Bărbații din viața mea
mă părăsesc
în vârful picioarelor
să nu-mi tulbure praful de stele strâns pe covor
își lasă tăcerile în casa mea
cum ai lăsa un pachet gol de țigări,
o brichetă
Mi s-a albit de cuvinte frumoase,
de castaniete sunând
pe un liman
de mare secată,
mă sfărm în gând
din trei în trei angoase,
din când în când
mă scriu în gemete liliachii
timpul meu are
Stai dreaptă,
îmi spune moartea,
și-mi dă una peste visele
aplecate spre oameni
ce naiba cauți tu în câmp deschis,
doar te încuiasem sub câteva adevăruri incontestabile
și-ți spusesem că
În noaptea asta nu se doarme -
se ascultă timpul gâfâind,
cu urechea lipită
de pântecul întunericului.
Undeva se nasc prunci – îi auzi?
Undeva lunaticii scriu povești
pe cornișe, cu
Am aripi largi
și-un cer adânc ca o orbire
deasupra mea,
colivie albastră cu gratii de iluzii ghimpate -
la ceas de răsărit, când mi se-nvăluresc
zborurile,
le simt, tăios, înșurubate-n
Moartea se juca cu degetele de la piciorul meu stâng.
Eu îmi dădeam unghiile mâinii drepte
cu lac sidefat
( îmi trebuia puțină lumină
pe degetele care-ți mângâiaseră,cândva,
pielea
Uneori mai înnoptăm sub aceeași lumină artificială,
în același foșnet al gesturilor înțepenite la jumătate,
tu desenezi inspirat un rotocol de fum vinețiu
eu – un inorog albastru cu copite de