Adriana Lisandru

Sculptorul și-a luat dalta, hiperbolele, tandrețea de duminică și a plecat. Acum crează idoli în serie, 60-90-60 IQ satisfăcător priviri vampirine lanț cu pandante sunătoare jucând pe glezna

Locuiesc într-o minciună cu odăi dispuse concentric unde tăcerile mușcă iute și perfid țâșnind din firidele luxuriant împodobite cu speranțe de plastic și înțelepciuni croșetate cu iglița

Bărbații din viața mea mă părăsesc în vârful picioarelor să nu-mi tulbure praful de stele strâns pe covor își lasă tăcerile în casa mea cum ai lăsa un pachet gol de țigări, o brichetă

Mi s-a albit de cuvinte frumoase, de castaniete sunând pe un liman de mare secată, mă sfărm în gând din trei în trei angoase, din când în când mă scriu în gemete liliachii timpul meu are

Stai dreaptă, îmi spune moartea, și-mi dă una peste visele aplecate spre oameni ce naiba cauți tu în câmp deschis, doar te încuiasem sub câteva adevăruri incontestabile și-ți spusesem că

În noaptea asta nu se doarme - se ascultă timpul gâfâind, cu urechea lipită de pântecul întunericului. Undeva se nasc prunci – îi auzi? Undeva lunaticii scriu povești pe cornișe, cu

Am aripi largi și-un cer adânc ca o orbire deasupra mea, colivie albastră cu gratii de iluzii ghimpate - la ceas de răsărit, când mi se-nvăluresc zborurile, le simt, tăios, înșurubate-n

Moartea se juca cu degetele de la piciorul meu stâng. Eu îmi dădeam unghiile mâinii drepte cu lac sidefat ( îmi trebuia puțină lumină pe degetele care-ți mângâiaseră,cândva, pielea

Uneori mai înnoptăm sub aceeași lumină artificială, în același foșnet al gesturilor înțepenite la jumătate, tu desenezi inspirat un rotocol de fum vinețiu eu – un inorog albastru cu copite de