dacă …?

\"dacă aș fi înger
aș mai duce în spate
saci de cuvinte
la moara nimicului?\"

frumoase versuri, o poezie care-mi aduce aminte de vară, de natura din care ne tragem stările uneori.
cu prietenie
Iulia

Prospetime si transparenta in aceasta sensibila impletire a naturii cu sufletul de poet; gratie umbrita usor de sentimentul desertaciunii - si totusi poezia curge piezis de pe aripile sufletului innobiland natura si sufletul insusi.

da, simplitate și frumusețe în fiecare cuvânt
și un final dumnezeiesc

\"dacă aș fi înger
aș mai duce în spate
saci de cuvinte
la moara nimicului?\"

stimă și considerație,
teodor dume,

alescandri,topârceanu si nimic altceva...
ne-ati obisnuit cu poeme cu stelute ,care erau altceva...

vă mulțumesc, tuturor, pentru popas și opinii.

Gabriela...Alecsandri și (mai ales!) Topîrceanu??!
de unde și până unde?
râd...considerat pe un anume segment liric, Topîrceanu este un autor bun, nu văd de ce-i folosești numele astfel în comparația asta.
în fine...nu-i o tragedie nu ți-a plăcut, dar, crede-mă, eu nu m-am străduit să obișnuiesc pe nimeni cu nimic...

sunt autori buni ca si tine ,dar unde este marea noutate cu care ne-ai obisnuit?
foarta ,emil brumaru,munteanu au \"avansat \"un pic în acest registru melodios
e un fel de \"déjà vu ,déjà connu\"

raspunsul îl afli singura masurând distanta dintre \"daca\" si ...CLIVAJ...
între un album de ado scolaresc si acest poem cu o identitate care ti - este proprie doar tie..
dar depinde ce \"ars poetica\"servesti?

Gabriela, nu pot măsura distanța dintre \"dacă...?\" și Clivaj; e ca și cum aș încerca să-mi răspund la întrebarea \"cine-i mai frumos: soarele sau păunul?\" cele două texte fac parte din regnuri diferite.

cât despre inovație, originalitate și restul...prefer autenticitatea originalității, iar inovația de dragul inovației, în poezie, este, după părerea mea, riscantă. te poate face să cari în spate acei saci de cuvinte de care vorbeam...

și încă ceva: nu scriu pentru a-mi vedea textele înstelate pe Agonia ori mai știu eu pe ce situri. asta poate fi cel mult o consecință, de cele mai multe ori aleatorie și extrem de discutabilă, și nu un scop.

să nu înțelegi că îmi apăr texul cu îndârjire, nici vorbă de așa ceva. dar am apreciat revenirea ta și am considerat că nelămuririle tale merită un răspuns.

încă o dată, mulțumesc și regret că ți-am pricinuit o dezamăgire. ars poetica de care vorbeai e, în cazul de față, cea a omului care își pune întrebări despre rostul demersului său. și, vorba unui prieten, \"cine nu-și pune măcar o dată întrebările astea mâzgălește degeaba hârtia.\" e drept că o poți mâzgăli degeaba și întrebându-te...

Adriana, mie îmi plac interogațiile din acesastă poezie. Știu că ții la acel final, dar, pentru a respecta autenticitatea despre care vorbești, ai putea înlocui sintagma \"saci de cuvinte\". E o sintagme-șablon. și eu cred că voi renunța la ea (vezi aici: www.poezie.ro/index.php/poetry/223105/poema_în_răspăr_cuvinte).

Pașa, te rog să mă crezi, e pură coincidență. nu citisem textul tău, în ultima vreme am avut foatre puțin liber, așa că popasurile mele pe internet au fost sporadice. scuze, dar vina mea e una involuntară... :(
dar, firește, voi ține cont de ce spui. o să mă gândesc astăzi la o altă formulare.

Adriana, știu că e o pură coincidență, n-am sugerat altceva. În cazul sintagmelor acestea genitivale cred că există sute de astfel de coincidențe în literatura lumii. Nu se pune problema însușirii creației altcuiva, cred eu, în cazul a două cuvinte (de prepoziție se poate face abstracție). De aceea am mai meditat și te rog să nu modifici, e cea ma potrivită formulare în alăturare cu ultimul vers. Și eu (oho!) știu ce înseamnă \"moara nimicului\" în care se pierde tot cea ce scriu.

mulțumesc, Pașa.

Acolo era vorba de atribut în cazul acuzativ, dar e valabilă și situația sintagmelor gentivale. Scuze pentru eroare! Îmi dau un 2 (doi).