poem imposibil

firește că e un poem imposibil :)
dar e o și o dragoste mare aceasta care a făcut toate cuvintele să dea înapoi...
sincer și curgător. asemeni unui pârâiaș care abia își deschide drumul către... cunoaștere, să-i spun.
pasărea care-și caută puii este o imagine clară, sugestivă. Iar pădurea mistuită pare un suport pentru renașterea aceea legendară. Ca un pui de speranță... :)

alex

O poveste uluitoare de dragoste
în șase versuri!

Poate că acel \"dau înapoi\"
nu e prea nimerit...

Cum am început să pătrund în mintea ta,
îmi dau seama că nu poți fi decât
conștientă de bijuteriile
pe care ni le arăți.

Cu zgârcenie!

Alexandru, multumesc pentru perspectiva pe care ai deschis-o textului... si pentru ca ai gasit, in finalul lui, mai mult optimism decat a pus autorul :)

Aurel, m-am gandit la remarca ta despre incipit
si cred ca, totusi, locutiunea aceea verbala cuprinde foarte bine ce am vrut sa spun: ezitarea provocata de neincredera in propriile forte, o constientizare a limitelor, o anume neputinta...etc.
as putea inlocui cu...\"bat in retragere\" dar parca-i prea cazon.
si sper sa-mi ierti zgarcenia. :)

multumesc pentru feed-back.