Snacks

și iarăși trezirea certitudinea că nu mai știi cine ești dacă ești te uiți la tine îți pipăi piciorul îți muști buzele nici urmă de sânge sufocare doar sufocare de parcă înoți într-un pântec de broască apoi saltul ei verde într-o apă calduță și verde unde alți mormoloci te așteaptă și unde… la un moment dat nici măcar nu-ți mai pasă în care burtă vei dormi astăzi mâine sau peste alte câteva minciuni bine înregimentate în timp nu-ți mai pasă dacă ți se zbate un braț un gând schilodit sau o venă o părere de dragoste ori un strigăt în cutele inimii îți vine să cânți chemând ploile ploile ploile ori să te ridici cât să prinzi de gleznă un drac să îl tragi lângă tine să-i spui uite că nu îmi este frică de tine mon cher uite că pentru că pentru că moartea învinge în cele din urmă pentru că moartea întotdeauna învinge pentru că uneori i se poate acri de atâta carne și lacrimă de necrologuri scrise la normă de martiri fabricați pe bandă rulantă și atunci îți intră în ochi iar dracul se sparge ca un ciob de ulcică și atunci îți intră în suflet târâș îl ronțăie frumușel cască plictisită de moarte pe urmă îți strânge firmiturile-n pumn le aruncă pe geam și se șterge la gură