Adriana Camelia Silvia Popp

Hai, nu mai plange si nu-ti mai face sange rau degeaba! Tanta este, prin natura ei, destinata sa ramaie cu cate-un Gica. Si, in fond si la urma urmei, toata vina-i a matale, pen\' ca te manca undeva sa zvarli motartu-n eter si se dumiri muierea ca nu tu erai gica, ci vecinu\' lui... Normal ca-ti trase un bocanc, amagitorule care-ai impiedicat-o sa-si implineasca menirea!Si mai trebuia sa stearga si prafu\' dupe pian, saraca...
Da\' tu nu trebuie acusica sa te pui pe smiorcait, ca doar esti baiat mare, ce mama naibii de treaba! Ca doar se inventara si caloriferu\' electric si centrala de apartament... iar pentru desprafuit si spalat rufele ti-o trimit io pe Frosa mea cu juma\' de norma.
Da\' arunca dracu bluzele lu tanta, ca se supara astalalta si cere marire de salar!
P.S. daca tii neaparat, am si alta tanta, da nu ti-o prea recomand, ca e plina de procese si de copii mici care o sa-ti strice pianu\' ca sa-si faca ei arc...:)

Citind \"Mesagerul\" tau, mi-am amintit de o vorba pe care nu mai stiu cine a spus-o pentru prima data (si nici nu are prea mare importanta asta), care suna cam asa: un mar putred poate strica o mie de mere bune, insa nici o mie de mere bune nu pot insanatosi un mar putred.

Si pentru ca ieri cineva mi-a zis ca nu prea stiu sa-mi exprim ideile (si, uite, imi fac si mea culpa si recunosc ca nu intotdeauna scriu pentru priceperea tuturor si pe deasupra nu-s nici perfecta, pentru ca nu pot fi eu asa daca nimeni altcineva nu este :)), o sa-ti spun ce cred eu, insa cu vorbele lui Andre Gide (sic!):
\"...Dar imensa majoritate a oamenilor se impaca foarte bine cu mizeria lor, nu sufera si nici macar nu0si dau seama de ea. Cel ce ar incerca sa-i scuture si sa-i dezmeticeasca de apatia lor gretoasa ar risca sa joace zadarnicul joc al agitatorului din \'Paludes\'.Transferand nelinistea din cartea aceasta de pe planul moral pe planul social, cred ca n-as izbutidecat sa o ingustez.Dar e bine sa operezi acest transfer in inchipuire.In fond, nelinistea ar ramane aceeasi.Frumos rol:acela de nelinistitor.
Rusine celui ce se multumeste cu lumea asta, atat de imperfecta, si care ar putea fi atat de frumoasa! Un amin, un asa sa fie, de indata ce ocroteste o carenta, e o impietate.\"

P.S.Ce naiba am de vreo doua zile cu jurnalul lui Gide? Ca doar as fi putut sa ma exprim si cu ceva vorbe din cel al domnului Kafka! :)

poate ca nu exista nici un mesaj...:) in nici un caz in vreo sticla.
Se pare ca , totusi, ai prins ideea de maneca fara sa-ti dai seama...

poate ca e trista, dar a mai ramas totusi o urma de ... speranta :) Daca nu ne-mpiedicam pe scari sa venim jos de-a berbeleacu\' inapoi... s-ar putea sa mai zarim o raza de soare. Depinde numai de cat de atenti suntem. Si de cat de sarguincios scuturam cutia Pandorei:)
Stii, am invatat ca atunci cand nu te mai temi de nimic si nici nu mai speri in nimic, exact atunci gasesti calea pe care incercai s-o gasesti de o viata...

...Ca destui morti tot fata viata! Si cine stabileste criteriile perfectiunii? Publicul, care nu stie nici macar ce cauta-n sala, da se-nghesuie zor-nevoie in primele randuri, intr-o criza mixta de voyeurism si exhibitionism impinsa la extrem?!
si, pana la urma, cine ne-a invatat sa ne inchinam si cui anume?

Versul cu resturile de ficat l-as scoate si eu... e ca o pata pe tablou. In rest, s-auzim de bine.

e les neiges d\'antan ou sont elles?
Autrefois, j\'en pas peut dire que non me plait.:)...Poate doar c-a iesit un piculet cam dulce pentru gusturile mele, in ciuda imaginilor colturoase pe care le-ai folosit...da io mi-s mai ciudata si mai nebuna, nu-i neaparata nevoie sa zici ca mine(decat daca ma vezi ca-s in crize, c-atunci n-ai incotro, fiindca-s cam violenta daca ma contrazice careva in acele momente...:)))...)
J\'ai oublie...e les nej d\'antzartz, cu ele ce-ai facut?:)))

n-am putut sa ma abtin!
nic: asta-i razbunare ca sa ma faci de ras in fata lumii, c-am zis acu fo\' 2 zile pe chat ca mie nu-mi facu nime\' colier de stelute si-s mandra de chestia asta... Si tu, repede, sa-mi dai cu firma-n cap!:)))))Aferim, tanti draga!:)))

Pan: normal ca nu-ti placu, pen\' ca deoarece credeai ca ma dau la matale, insa te-nseli amarnic, fin\'ca io nu cu purtatorii de sutana am ce am, ba mi-s chiar simpatici (in special unu\', nu dau nume, care se tot invita la mine la masa si uita sa mai plece :P). Pe mine ma \'nerveaza rau aia, teologii, ca n-au sutana da\' se dau\'sfinti si atoatestiutori, ca uitara de lectia umilintei si se dau cocosi fata de aia mai mici decat ei:)
Si pe cuvant ca n-am nimic cu urechile matale, ca mie mi s-au parut mai mult ciulite decat clapauge (asa, ca la copoi cand cred c-au simtit vanatu\' :P)Cat priveste \"ez\"-urile, stii pe ce calca camila..?:)))

inorog: eheheee, grea intrebare asta cu mintile! Mare adevar grait-ai!:)))

Alina:Pai da\' ce? Furia nu-i si ea un sentiment? Si char unul foaaarte puternic ...:)Ori, conform opticii dumitale sentimental = zaharisit? (ups!)
Da\' multumesc oricum de sfat: io de cand aveam 3 anisori tot perseverez!!!(saracu\' bunica-meu, ce-a mai facut pe scribu\' pan-am deslusit eu cum sta treaba cu literele...) Si treaba cu mintea de rinocer n-are ce sa dea de gandit, ca nu-i un secret ca io-s cam proasta si cam iresponsabila pe deasupra...:)

Lebragia: draga mea, tie am atat sa-ti zic: \"ez\"! si >:) Nu-i asa?:)))

Am scris poezia asta intr-un moment in care as fi vrut sa urlu si sa ma dau cu capul de pereti, dar n-am fost in stare sa schitez nici un gest.Stateam, pur si simplu, pe terasa spitalului si asteptam s-aud un raspuns pe care stiam ca nu-l voi auzi niciodata... Aveam senzatia ca...nu stiu si sincurul lucru pe care am putut sa-l mai fac asteptand ceea ce nu se mai putea intampla, a fost sa insir vorbele astea pe un servetel...
Ti-am spus toate astea ca sa incerc sa-ti explic de ce nu pot sa schimb nici macar o virgula... si nenorocirile vin totdeauna pe neanuntate si intr-un mod cat se poate de banal...

pai ai tocmai ai sesizat un mare adevar, draga mea: asa patesc eu tot timpul, nu ma lasa mustele-astea in pace deloc!
Si-acuma, ori ca-i miere, ori ca-s...confeturi turcesti:) rezultatul e tot ala...:))))))

Deasemenea, rog cetitoriul a lua aminte si la procentul de modestie...:P

C\'era un giorno nascosto
Da qualche parte,
Dov\'eravamo solo tu ed io.
Anziani d\'amore,
Sciolti,
Mescolati,
Appicicati
Dei nostri stessi ricordi...
Malatti uno dell\'altro.
Apro\'l cassetto,
Mi guardo,
Ti guardo,
Ci guardo - ricordo
Mi sveglio, sorrido:
Non smettero mai!

Poate sunt subiectiva, nu, cu siguranta sunt subiectiva, dar imi place. S-a-ntamplat sa regasesc in versurile tale ceva familiar: o atmosfera candid - santajista, o urma de zambet c-o lacrima in coltul ochiului, o ... testardezza copilareasca...

\'Neata, Dorulet mama! Eu iti fac o propunere:hai sa facem schimb de case, ca am o vecina care ma terorizeaza, da\' o scoti tu la capat cu ea, ca daca te vede se sperie si face infarct!
In alta ordine de idei, cam al dracu\' de realist tablou\' asta de-l zugravisi! Si asa de lalait, de-mi vine sa jur ca m-am plimbat cu metroul si-mi cantara aurolacii\"mameeloor din luuumea-ntreaaagaaa\"
Poate, doar sa schimbi din \"ne-ntoarcem seci\" ultima vorba si sa spui reci. Nu din cauza repetitiei, ci pentru ca lumea e tare rece si mohorata...
Imi place si schiopatarea ritmului, seamana cu realitatea...
P.S. saluteaz-o si pe tanti Anemona, ca nici nu mai stiu daca mai traieste...

Cateodata ma apuca dorul de plimbare si ma plimb, si ma plimb,si ma plimb pe stradutele vechiului Bucuresti si ma umplu de vremea bunicilor si de liniste si de soare si de amintirile celor de demult....

De preturile cartilor nu se preocupa nimeni pentru ca poporul trebuie sa fie prost ! Pai ce s-ar intampla daca toata lumea s-ar apuca sa gandeasca?! Oare cum ar mai putea fi dusi electorii de nas?!
In ceea ce priveste legea cu pricina, eu una cred ca ideea in sine este buna, fiindca exista destule exagerari in folosirea unor termeni straini care isi gasesc echivalentul perfect si in limba romana (de exemplu mult trambitatele \"target\", \"print\", \"training\" si lista ar putea continua).
Asta nu inseamna ca trebuie sa cadem in romanismul comic (desi plin de cele mai bune intentii) tip Arune Pumnul...
Problema este alta insa, dupa parerea mea: daca unui indragostit de limba romana cum este profesorul Pruteanu i se mai pot ierta unele exagerari, va fi indubitabil mai greu sa avem o lege coerenta si corecta cu niste legislatori care, din pacate si spre rusinea lor (dar si a noastra, ca vorb-aceea noi i-am ales sa ne reprezinte :)), nu prea stapanesc notiunile elementare ale limbii romane.

Daca nu gandeste, nu sufera, ca de unde sa stie ei ce-i aia?
Asta-n loc de dubito, ergo gogito, cogito, ergo sum.:)

Pai asta era si idea: rau, amaraciune, disperare si senzatia de \"nu-i destul\".
De coaja de paine veche inghitita ca sa mai amageasca foamea...

Unde-ai disparut atata amar de vreme, sufletelule? Chiar mi-a fost dor de scrierile tale!

Viata, vei afla si tu la un moment dat, nu-i intotdeauna lirica si nici ordonata si nici ascultatoare de reguli inventate de oameni.
Cam asta era idea.
Observa, te rog, repetitia si-ului. :)

Multumesc oricum pentru sinceritate. Apreciez gestul.

Nu stiu din ce cauza, dar mi se pare ca azi s-a cam umplut lumea de lacrimi...

poate vei fi avand dreptate, da\' eu cu frumosul si cu bunatatea am incasat numai suturi prin partile dorsale!
Da doamne sa fie ca tine, ca zau nu-mi place sa fiu rea, da\' nu prea am incotro!

Mi-ai adus aminte de o scena cu sora-mea cand avea patru ani. I-am dat niste hartii si creioane colorate, sa mazgaleasca ceva si sa ma lase sa-mi fac lectiile. Si m-a intrebat:
- Pai ce sa desenez?
- Ce-ti place cel mai mult! i-am raspuns eu in doi peri.
- Da\' nu stiu cum se deseneaza!
- Da\' ce-ti place?
- Viata!