primele trei versuri inundate in banal se lasa parca mantuite de ultimul. mi+a amintit de Iisus pe ape cand ii intinde mana lui Petru. grozava senzatie!
Viata, vei afla si tu la un moment dat, nu-i intotdeauna lirica si nici ordonata si nici ascultatoare de reguli inventate de oameni.
Cam asta era idea.
Observa, te rog, repetitia si-ului. :)
Multumesc oricum pentru sinceritate. Apreciez gestul.