adriana barceanu
Verificat@adriana-barceanu
Poezia mea nu este în metastază
Sfârșitul evident, rece și gălăgios
„Asistentele i-au spus că n-au leucoplast de schimb” ar confirma
imaginea omului „eșuat” pe un pat de spital.
Pe textul:
„despre durere II" de Roxana Sonea
Mașinile negre sunt obișnuite pe la înmormântări.
Proprietatea poate fi moștenită.
Cine moare?
Pe textul:
„act de identitate copie și original" de alice drogoreanu
Stai chill că nu e grav. Adică te aștept la cules de floricele pe câmpii:))))
Pe textul:
„20 de minute" de Albert Cătănuș
Finalul are strecurată o greșeală, nu știu cât de intenționată.
În rest succes cu dorul, sper că nu e molipsitor. :)
Pe textul:
„Nici una, nici alta" de Traian Rotărescu
Nu văd tristețe în text, dar tu știi mai bine.
Azi nu moare nimeni :)
Pe textul:
„Lumina vine din dreapta, moartea din stânga" de Albert Cătănuș
Mi-a plăcut masochismul tău
Poate poți să înlocuiești „ardă” cu altceva, pentru că apare o rimă forțată (doar o idee).
Te mai citesc- bănuiesc că va urma ceva sadic:))
Pe textul:
„Masochism" de Stemira Zare
De îmbunătățitnoua privire a dimineții...până la absurdul mâinilor cărunte.
la poalele mâinilor cărunte.
Prima strofă e lucidă, clară, după care începe o înțețoșare a realității ca o senzație de leșin..culminând cu inconștiența ultimelor trei versuri.
Meditativ:)
Pe textul:
„Exodul" de Carmen Sorescu
O să mă bântuie fraza asta. Senzația unui prezent repetat în trecut.
Las doar un semn lectură
Pe textul:
„balastiera" de emilian valeriu pal
Keep the good work my friend
Pe textul:
„en el bosque de zuriza" de Albert Cătănuș
Scriitorii care merită îi am pe hârtie:)
Aici sper că se nasc autori, altfel e doar pierdere de timp.
Aveți dreptate în rest.
Te voi citi în continuare cu respect.
Pe textul:
„el moare" de emilian valeriu pal
Că mi-a plăcut tecstul tău. Dar sunt multe altele care nu mi-au plăcut, pe alte pagini, dar pe care le-am citit și am avut senzația că am pierdut timpul aiurea. Acolo nu las comentarii. Cum nu las nici la textele foarte bune. Așa sunt eu și dacă mă justific înseamnă că te apreciez. Atitudinea gen interogatoriu nu mă atrage.
Simțul critic mi l-am dezvoltat întâmplător.
La revedere domnule Emil.
Pe textul:
„el moare" de emilian valeriu pal
Te citesc și las doar un semn de apreciere că nu mi-am pierdut timpul pe pagina ta.
Pe textul:
„el moare" de emilian valeriu pal
„Sigur că nu am rezistat ispitei, ca o bună fiică a Evei ce mă aflu”
Aici m-ai prins în mreje și recunosc nici eu nu rezist ăstor ispite.
Te citesc cu drag.
Pe textul:
„Don Miguel" de Doina Vilceanu
dar se comentează ca de obicei.
Eu înțeleg să aveți atitudinea asta atunci când o să vă chinuiți să scrieți cu diacritice și comentariile.
Enache pe tine te înțeleg că așa ești tu, dar -anna-nas cred că nu e cazul.
Dpdv adică care? Scuză-mi cacofonia intenționată.
Textul ăsta are cheag, are senzații, șu cu puțină bunăvoință din partea cititorului se face un comentariu.
Alberto, uite așa mă supăr eu și pe tine, ce ți-a venit să greșești? Ești urmărit:)
Pe textul:
„Iñaki și nuca de cocos" de Albert Cătănuș
Stiu sigur de ce nu moare nimeni.
Pe textul:
„Ultimul bombardament" de Carmen Sorescu
Pe textul:
„Zi de zi" de Albert Cătănuș
Aștept să mă înveți:)))
Pe textul:
„Zi de zi" de Albert Cătănuș
Ideea e interesantă dar exagerată pe alocuri. Oricum poezia ta nu e pasivă, cred că cea violentată era luată cu împrumut.
Pe textul:
„Zi de zi" de Albert Cătănuș
Poemul e plăcut naiv. Ca femeie mi-a apărut brusc un surâs la citirea ultimelor cuvinte
„în mine sunt toate femeile
pe care le visezi”. Titlul e provocator. Poemul e zgomotos. Sfârșitul e recuperabil doar în cazul în care ” bianca marcovici
paris, iunie, 2007” este sfârșitul. Paris poate da senzații false:)
Cu plăcerea lecturii
Pe textul:
„în mine sunt toate femeile" de bianca marcovici
Memorabile îmi par versurile „Scriu poezii ca și cum aș comite/
Crime”. Uite că poema ta m-a adus la viață și m-a făcut să îți scriu un comm. Deși chiar asta ar putea fi o crimă.
Am fost chiar impresionată și N.B. chiar și oamenii au un preț expimat în euro:)
Pe textul:
„Tablou în ulei" de Albert Cătănuș
