Elle pense
Elle vit et reve.
La haine la presse
Mais le printemps lui sourit
Opulente.
Observe
Et meurs
En souriant.
Elle ne voit rien
Que son ombre long
Dans
Carti si haine-amestecate pe fotoliul verziu.
Frunze proaspete se-ncolacesc printre tulpini
Iar norii alearga fara tinta, imbinati
Cu parfum de cer albastru.
Pamantul se bucura a
Se iau niste ganduri si se amesteca in talent
Cu pixul pe o foaie sau cu batul pe pamant
Pana se transforma in cuvinte
Cuvintele in versuri inegale
Si-n ritmuri impletite.
Rima-dupa
Negri si aurii,
Norii cadeau
In cana pe care fetita
O lasase sub nuc.
Dupa ce nu au mai fost nori
Si cerul a ramas albastru
Ca ochii ei,
Fetita a luat cana
Si cu o
A batut miezul noptii
Fantomele, purtate de aripile sortii
In goana rasar acum
Un amar suflu rece iar se simte pe drum.
Schimonosite, urla.
Razbunarea isi urca pe-a bisericii turla
Cerul s-a infuriat sau
De rusine-i rosu?
Cade pe mine, se pravale
Cu rece ma ineaca.
In asfalt ma afund
Total si definitiv.
Totu-i alb, iar sub- mocirla.
Si-nauntru si-n afara
E decembrie. Dar cerul inunda firea cu seninul sau cald. Soarele imi tese carare de foc galben transparent ce trece de geam, strapunge perdeaua si imi patrunde prin piele si in suflet...
Zapada
Priveam cerul noptii...
Si cerul ma privea.
Deodata a ranjit hidos
Si mi-a zis:
"Esti atat de mica...
O sa te inghit.
O sa te pierzi adanc
Adanc
Adanc
In
Neantul iar ma cheama cu glas dureros
Cu miile-i gheare imi sfasie gandul
Atomilor morti din negrul gretos
Ma trimite apoi, razand, sa-ngros, randul.
Nimicul ma ineaca in apa sa
Dubito ergo cogito, cogito ergo sum.
Sunt om si prin natura mea umana trebuie sa-mi pun niste intrebari.
De la inceput spun, acesta nu se vrea ( si nici nu este) un text literar.
Dar daca
Ea murise...iar el era ars de tristete.Nimic nu va mai fi ca inainte pentru el.
Mergea singur pe strazile intunecate, pe unde pasii lor calcasera vesel de-atatea ori, fara sa priveasca nici in
Neantul se roti...din intuneric si nimic se nascu Ea.
O Idee.O raza de lumina strapungand negura de nepatruns.
Era goala si-si cauta vesmant.
Poetul era trist si astepta ceva...
iar Ea veni,
S-a spart cana albastra
Si tot laptele s-a scurs pe covor.
Afara ploua albastru
Si toate picaturile se scurgeau
Pe pamantul infometat.
Atunci, un gand albastru m-a tulburat
Dar s-a scurs repede
"E-un simplu vis", mi-ai zis si-ai ras.
Tu nu intelesesei.
Era un vis special si delicat
Cu multe culori si papusi si bomboane invelite in staniol,
Cu ploaie transparenta
Si curcubee vii;
Cu