Poezie
As putea
2 min lectură·
Mediu
As putea
Sa intind mana
Sa culeg fericirea
Din stele
Din lacrimi
Din rasete
Din flori
Dintr-un Craciun vechi
Sau din nu stiu ce
Si s-o beau
Pe toata.
Sa nu mai las
Nimic la nimeni.
Sa merg pe strada
Si sa nu ma uit in jur
Sufletul sa-mi cante
Imbatat cu
Ambrozia fericirii.
Oamenii ar plange
Toti
Dar eu as
Rade
M-ar implora
Sa mai scutur
Putin
Cupa cu fericire
Sa le arunc
Un ultim strop.
Sa le arunc
Un ultim strop?
Oh, nu
Nu le-as da
Nimik
N-ar merita.
Nici eu.
Dar nu conteaza
Deja voi fi baut
Toata fericirea
Din lume.
Si cand un
Copil
Naiv
Va striga o data
Ca a mai gasit
O fantana cu
fericire
As putea
Sa-mi ticluiesc aripi
Din bucurie
Ca sa ajung prima
Sa sec ultima sursa
De fericire.
Oamenii, tristi
Vor spune
"E nebuna"
Si nu vor intelege
De ce rad
Cand ei nu stiu
Ce-nseamn-a rade.
As putea...
Dar n-am nevoie.
Tristetea ma
Poate face fericita.
Asa
ca
O sa beau din cupa
Ei
Pana la capat...
Noroc!
...E amara...
...Dar si dulce...
...E albastra,
Neagra...
Vie
Si ucigatoare.
N-am nimic de pierdut
N-am nimic de pierdut
N-am nimic de pierdut
N-am nimic de pierdut
Viata e-un non-sens
O minciuna
Ca tot ceea ce
E.
002.790
0