Poezie
Strigoii
1 min lectură·
Mediu
A batut miezul noptii
Fantomele, purtate de aripile sortii
In goana rasar acum
Un amar suflu rece iar se simte pe drum.
Schimonosite, urla.
Razbunarea isi urca pe-a bisericii turla
Ce in cutremur cade.
Crucea se pravale din a cerului poclade.
Cerul greu s-a-nvinetit.
Ele zboara spre norii ce ard in foc potolit-
Timpul e mort si doarme.
Strigoii gonesc, trezind ale iadului poame.
Mirosea inca ploaia.
Dracii invalvateaza din ce in ce vapaia
Pamantului sangeriu.
Aerul e aramiu.
Baltile murdare ard.
Stafiile se-avanta, cu ochi de leopard
Si suflu had de moarte.
Se-nchid a vietii poarte.
Suflarea a inlemnit.
Pamantul parca isi asteapta al sau nou sfarsit
Ce Biblia il spune
Infuriata, marea fierbe cu acre spume.
Dar....
dar soarele rasare....stafiile,
obosite si negre
in
morminte se vor intoarce.
~
Si clopot negru va bate.
012925
0