Poezie
Fotografii
3 min lectură·
Mediu
Albastru
Îți voi arăta aceste fotografii
pe care mi le-a dăruit un vameș trist,
în strîmtoare. Și, ca să nu ți se facă dor de idolii tăi
de piatră și lemn, de foc și nisip,
de idolii tăi trecuți prin ierburi și cetăți,
îți voi povesti, înainte să te cuprindă somnul,
întîmplări de primăvară.
Alb
După moartea lui,
alte strigăte n-au mai urcat
dinspre casele văruite în alb.
Vătuiți să fi fost pașii lui, cînd trăia,
și tot s-ar fi auzit de departe
podelele cu luciu,
nemulțumite de pasul omului bătrîn.
Mai înainte, pe vremea femeii, lucrurile stăteau altfel...
Roșu
Pe ea o cunoscuse la cîmp;
se ruga, în genunchi lîngă tovarășele ei adormite.
O chemase aruncîndu-i bulgări ușori de pămînt;
o iubise în iarbă și ea-i dăruise un prunc orb
care-a murit primăvara;
apoi țopăise în jurul ei într-un picior, rîzînd.
Acum, bocancii lui
nu mai tulburau rosturile ierburilor rămase după pîrjol.
Lumea mergea după regulile ei vechi
dar cîțiva n-o mai puteau urma.
Oranj
Peste măsură se-arătau de lungi
după-amiezele de păcălit cu jucării.
În locul de răscruce a lumii pe care și-l aleseseră,
domnișoara găsea plăcere
mai degrabă-n tăinuite sfaturi cu paingii
decît în istoriile tatălui.
Negru
Nu era fiica nerecunoscătoare
dar un domn înalt, în negru, se-arătă
pe vremea visurilor ei
de primăvară și-i rosti versuri
care rămîneau precum aburul
în care dormea cînd în bucătărie fierbeau dulcețuri.
Galben
Stătură, spate în spate, în încăperea de la stradă.
Ea trudi zadarnic
să-i citească soarta pe zidul galben din față,
în ciuda rugăminților lui și băură,
de-asemenea zadarnic, vreo cîteva sticle de vodcă.
Dar boala, în oraș, continua să bîntuie.
Cenușiu
Femeia-i găsi plîngînd împreună,
rezemați de perete, copilul și omul străin.
Cine-ar fi crezut că, dintre toate lucrurile,
cel mai trist ar putea fi un capăt de pînză întins peste ochi?
Peste unul din ochi.
Celălalt, ar fi avut vreme să se desfete în voie.
Verde
L-au repezit
și l-au alungat din curtea cu stîlpi aspri din piatră.
Dintre toate înfățișarile, iubite erau bazaltele
pe care mîna lui nu crestase vreodată.
Poți ciopli pînă nu se mai zăresc urmele dălții...
Violet
Cei care l-au pus în primejdie
știau că-i trec prin fier degetele, cinci,
și cercănele din trup. Cine știe dacă ascultă ei
vreo chemare și dacă pot fi cumpărați?
Argintiu
Cu talpa prin noroiul subțire va străbate, cu ochiul
prin talpă prin noroiul subțire! Fulgere mărunte vor jefui
aerul în jurul lui. Dacă ne minunăm,
fericit va fi, fericit...
Stacojiu
El va intra
ca un oaspete de vază în mijlocul
cărnurilor acoperite de blană și va porni
să se desfete rostind vorbe
despre corăbii pe care văzuse
umbrele morții în dreptul înghețatelor insule din Nord.
Indigo
Și se vor ridica lupii flămînzi,
lupii tineri din mahalale,
stăpînii betoanelor sfinte
și-ai marilor fabrici dintotdeauna.
Și de-odată fi-vom iertați de toate păcatele
și ne vor striga femeile pe nume!
Îți voi arăta aceste fotografii
pe care mi le-a dăruit un vameș trist,
în strîmtoare. Și, ca să nu ți se facă dor de idolii tăi
de piatră și lemn, de foc și nisip,
de idolii tăi trecuți prin ierburi și cetăți,
îți voi povesti, înainte să te cuprindă somnul,
întîmplări de primăvară.
Alb
După moartea lui,
alte strigăte n-au mai urcat
dinspre casele văruite în alb.
Vătuiți să fi fost pașii lui, cînd trăia,
și tot s-ar fi auzit de departe
podelele cu luciu,
nemulțumite de pasul omului bătrîn.
Mai înainte, pe vremea femeii, lucrurile stăteau altfel...
Roșu
Pe ea o cunoscuse la cîmp;
se ruga, în genunchi lîngă tovarășele ei adormite.
O chemase aruncîndu-i bulgări ușori de pămînt;
o iubise în iarbă și ea-i dăruise un prunc orb
care-a murit primăvara;
apoi țopăise în jurul ei într-un picior, rîzînd.
Acum, bocancii lui
nu mai tulburau rosturile ierburilor rămase după pîrjol.
Lumea mergea după regulile ei vechi
dar cîțiva n-o mai puteau urma.
Oranj
Peste măsură se-arătau de lungi
după-amiezele de păcălit cu jucării.
În locul de răscruce a lumii pe care și-l aleseseră,
domnișoara găsea plăcere
mai degrabă-n tăinuite sfaturi cu paingii
decît în istoriile tatălui.
Negru
Nu era fiica nerecunoscătoare
dar un domn înalt, în negru, se-arătă
pe vremea visurilor ei
de primăvară și-i rosti versuri
care rămîneau precum aburul
în care dormea cînd în bucătărie fierbeau dulcețuri.
Galben
Stătură, spate în spate, în încăperea de la stradă.
Ea trudi zadarnic
să-i citească soarta pe zidul galben din față,
în ciuda rugăminților lui și băură,
de-asemenea zadarnic, vreo cîteva sticle de vodcă.
Dar boala, în oraș, continua să bîntuie.
Cenușiu
Femeia-i găsi plîngînd împreună,
rezemați de perete, copilul și omul străin.
Cine-ar fi crezut că, dintre toate lucrurile,
cel mai trist ar putea fi un capăt de pînză întins peste ochi?
Peste unul din ochi.
Celălalt, ar fi avut vreme să se desfete în voie.
Verde
L-au repezit
și l-au alungat din curtea cu stîlpi aspri din piatră.
Dintre toate înfățișarile, iubite erau bazaltele
pe care mîna lui nu crestase vreodată.
Poți ciopli pînă nu se mai zăresc urmele dălții...
Violet
Cei care l-au pus în primejdie
știau că-i trec prin fier degetele, cinci,
și cercănele din trup. Cine știe dacă ascultă ei
vreo chemare și dacă pot fi cumpărați?
Argintiu
Cu talpa prin noroiul subțire va străbate, cu ochiul
prin talpă prin noroiul subțire! Fulgere mărunte vor jefui
aerul în jurul lui. Dacă ne minunăm,
fericit va fi, fericit...
Stacojiu
El va intra
ca un oaspete de vază în mijlocul
cărnurilor acoperite de blană și va porni
să se desfete rostind vorbe
despre corăbii pe care văzuse
umbrele morții în dreptul înghețatelor insule din Nord.
Indigo
Și se vor ridica lupii flămînzi,
lupii tineri din mahalale,
stăpînii betoanelor sfinte
și-ai marilor fabrici dintotdeauna.
Și de-odată fi-vom iertați de toate păcatele
și ne vor striga femeile pe nume!
0147920
0
Să ai spor și liniște!
Florin O.