Soarele ronțăie ziua de azi,
facând din sufletele noastre
clipe...
Și-atunci mă ridic din mine,
Devenind înger pentru o clipa
Mare cât un suflet.
-Ai să m-astepti vreodată acolo
unde zările
N-o să mai calc pe zebre vreodată,
Am strâns atât alb-negru în picioare...
Mă-ndrept spre gri,
N-am mai visat de când a murit la televizor Ceaușescu,
În locul lui a apărut Dinescu,
Deci el l-a
Vreau să mă cațăr cu gândul în părul tău,
Și să numărăm portocale,
Până când acolo undeva spre infinit,
Cifrele să ți se topească pe buze.
Vreau să îngheț cu tine,
În fața Teatrului Național,
Să fii sincer e ca și cum
Ai rupe din tine, picături
de București, prima ninsoare,
Steluțele din părul ei,
Walt Whitman, renașterea ta,
un drum lung către Iași,
dispariția frustrării în urma
Un crin de plumb,
Sezon de vânătoare deschis,
Carabine descărcate în plin,
Destul…
O lumânare metalică,
Cu zăvoarele trase,
Luminii din ea,
Destul…
Doi pescăruși fără
Am fost ales arbitrar,de soarta sufletului meu,ingemanandu-ne,contrastand,precum doua rime potrivnice,sprintare,artagoase carora le sta atat de bine impreuna.
Ma proiectez pe bolta,printr-o foaie de
Salt in gol
Un morcov isi pierde culoarea
In farfuria goala
Loop…
Icoana in lacrima pe sticla
O biserica arde
Loopback
Doi copii ascut cutite
De curiozitate
Flashback…
Asist la propria
Nu infinitului
Cu plus sau cu minus
Infinitului ii spun nu…
Oricum infinitul e doar
Un opt ingenuncheat
Decapitat
Schiop de sensuri
Hahaha infinitului
Cu sau fara minus
Razandu-I in
Te vreau anotimp
Sa te schimbi usor
Din timp in timp…
Scutura-ti fulgii de nea
Pe al meu crestet
Fii doar a mea…
Te vreau anotimp
Sa te scurgi lin in mine
Sa-ncerc sa te
Hehehe rase cioclul de turlele bisericii
Iar o lopata i se infige adanc in inima
Tulburat de ascutimea lopetii
Isi binecuvanteaza rana cu vin
Si atunci pamantului ii cresc aripi
Ii cresc
Aseara cand ma ascundeam printre castani mi s-a parut ca aud vesnicia.Si era putred de frumoasa aseara cand ma ascundeam printre castani.Doar eu eram o iluzie iar ea era vesnicia caci altfel n-as fi
Ti-ai amintit de mine
Cand m-ai calacat in picioare
Sub forma fulgilor decazuti…
Ti-ai amintit de mine
Privindu-ma intaia oara
Ca pe-un vecin ce s-a mutat demult…
Ti-ai amintit de mine
Ca
Pe campul gol apar fetzele,una cate una,mai fericite,mai triste,mai goale,mai pline,mai slabe,mai line…
Si danseaza fetzele,danseaza…Da,caci azi,azi e ziua cea mare,e ziua lor…Si se injura
Un marinar isi vomita idealurile
Peste bord
Iar luna izbucneste-n lacrimi
Deasupra norilor in furtuna…
Valuri revoltate de idealuri
Saruta o epava
Pe care locuiesc de acum
Numai marinari
De ce?
De ce ma musti tu viata
De pe pamant?
Pentru ca apoi sa ma scuipi
Inapoi
Intr-un regret de salcii…
De ce nu sunt decat
un reflex
al lacrimilor care intr-un tarziu
vor intalni
E cimitirul ca o sarbatoare
Cand suflete cad cu amurguri
E noapte cruda fara felinare
Iar mie-mi cresc pe crestet muguri…
Doar rasaritul mai trezeste
Cand ceilalti dorm neputinciosi
Vreo
Atat de adanca mi-ai aparut
Incat mi-as fi retezat aripile
Ce purtau pe ele candoarea nisipului
Cules din zborul prelung.
M-ar fi ranit si dimineata oarba
In care un Iuda reconsiderat
A soptit
Simt cum ma gatuie vantul
La malul unui cimitir
Sa fie oare numai gandul
Ca-mpart aceeasi noapte c-un martir?
Se-mparte moarte de export
Prin pietele murdare
Iar lenes ca un avort
Ucid de
Ce daca voi muri
In timpul unui ultim dans
Cu tine
Ce daca te vei pierde
In inocenta ta copila
Cu mine
Ce daca nu-ti vei mai aminti
Privind aceeasi mare-albastra
De mine…
Ce daca-mi spui
Soarele(zambind amar spre neaua tremuranda)
-E timpul…Azi sunt puternic…
Neaua(catre Soarele atotputernic ce aduce cu Moartea)
-Si totusi…(ezita).Mai stai putin …Nu azi ,te rog inca o zi…Mai vino
Am incercat sa trec granita
La bulgari
Auzisem ca acolo berea e mai ieftina
Dar m-au vazut granicerii
Si m-au ucis ,fara somatii
Sublim ,
Indiferent.
Am incercat sa trec granita marii
Cea
E inutil sa fugi de singurul gand
care te urmareste
in rochia de stofa pe care o poarta...
-Suntem singurii oameni care se iubesc in orasul asta!
-Si noaptea?
-Si noaptea...
Ridic din umeri
Valurile incalca ratiunea secundelor
si rateaza in clipa in care ating tarmul
caci acolo incepem noi oamenii...
Noi nu ne terminam...
Nici acolo unde ratam
Nici macat atunci cand ne sfarsim
Nicodata nu a fost mai frumoasa,
Uitarea cu aripi de argint
Macar sa fi putut zbura
Asa cum o facusem odata amandoi
Uniti de ceva,de nimic anume
Intr-o cadere de apa plata
Tacuta si