Adrian Roditis

Se joaca ochii in lumina In ei au strans durerea mea Un zambet fals ascunde vina Cerul murea… Zeii raniti si falsi ai vietii Au rasarit de dupa sfincsi Rarind mormantul diminetii Norii-s

Decaderea tarzie,prematura a mea Sau cantecul din urma al tacerii Se-aduna mult si mut in mine Alunecand pierdut din bratele cuiva Imi amorteste lacrima pe-obraz, Si-aleg din numele soptite unul

Ce tehnica perdanta de a fi E firea Ecou de toamna Nori de praf pe tample Ce nu zvacnesc Decat din timp in timp Anemii sufletesti Suntem noi oamenii… Ce e mai adanc? Un clopot sau glasul

Salt inainte… Imi umplu buzunarele cu ganduri… Prea multe buzunare… Anti cuvinte Anti-muguri Anti-stare Alunec din mine spre brate straine Nu-mi pasa… Anti-joi Anti-mine Anti transa Salt

Eu sunt baiatul cu crucea… Probabil ca ma stiti…din cand in cand va fac loc spre morminte…preoti pantecosi putind a vin…a vina…a fanatism inutil.Nu stiu…dar parca-i cel mai lung drum drumul catre

Ranit si gol stau pavaza propriului suflet.Puneti-ma la zid.Vreau sa mor in picioare,sa nu-mi amestec simturile;de parca ar mai conta… -O ultima dorinta! -Sa nu fi ajuns atat de batran pe cat sunt

Cuvinte se inalta in eter Si crengi de marmura de fier ba plang ba tremura… Respir un vers printre artere frante sunt necules, inmormantat in non-cuvinte… Cata tacere intre noi cata

Luna se termina de propriul nisip Iar timpul statea ignorant si lasciv... Srada murea trecea un tramvai timpul statea, si facea mucegai... O fapta cadea printre gratii de cer iar timpul

Murind ,noi oamenii seducem... alunecam in maine,adanc... si mai adanc, pana ne doare... pana ne rupem in fapte. Ne-am ingropat privirea muscand albastru, de dupa noi, adia gri, adia

Intoarce-te! asa cum a facut si lumea in clipa in care nimicul a devenit lumina Intoarce-te! si lasa-ma prada caderilor de apa plata fara punct terminus hrana destramarilor

Dintr-un acces de nebunie Scuipam azi-noapte lumea pe hartie Caci m-am visat murdar,vanat Intr-un tablou neterminat. Ochii pastrez ca document Sau ca pe-un martor neatent Dintr-un acces de

Ce fericit am adormit Peste orasul greu Un nor perfect, Un nor dezamagit, ploua mereu... Ce fericit am adormit Cu sufletul pereche intre culori m-as fi trezit La Vama-Veche. Ce fericit

Colegul meu,lobul stang al pamantului,refuza tratamentul...Fara pastile spune el...Fara pasi pe furis,tiptil,tiptil...Fara monede false,fara priviri piezise...M-am agatat de membrele stangace ale

poseidon s-a innecat e tulbure luna in calimara am strans lacrimi de cerneala nu mai am nevoie si nici de oameni pamantul ne-a strans pe toti aici nici nu rodim nici nu zburam intre a rodi

De undeva am aparut eu fara radacini... un eu dezolat si gol asa cum sunt cocorii martea cand ii strig orei doisprezece sa stea -Ramane stabilit.Ne vedem sfarsitul in noi,pentru noi azi e

Aleg...si nu mai stau pe ganduri...cazut de dorul razboaielor...la umbra nefirii,pana cand ajung opusul ei,obosit si pierdut...ca largul marii.Si ma ridic herculean dintre coroane de flori....si

Ce coincidenta,iubito sa apunem in acelasi timp de mana amandoi si ca-ntr-un jalnic anotimp sa ploua mai apoi! Ce coincidenta,iubito sa-ti creasca flori pe buze iar mie tu sa-mi

Iubeste-ma din timp in timp, Cum n-ai sa poti vreodata, Iubeste-ma un anotimp, Sau toate deodata... Chiar astazi douazeci de veri, Ti s-au supus vrajite, Ca-ntr-un tablou cu adieri Si roluri

Mi-e putred sufletul de ganduri, De infinite incaperi, Prea multe spatii goale... Povesti cu stele cazatoare Se astern in scrumiera... Si rad isteric, privindu-ma-n oglinzi convexe Stiind ca nu

Pleoapele-mi ca niste port-cascade, S-au intredeschis soptit, Purtand sub ele taina nemuririi. M-am ridicat greoi din mine Sarutand piciorul patului, Ca un miracol static. Mi-am regasit pe

Ne-am iubit masinal. Sub o reclama la margarina, Intr-un inferm de iluzii, Iubito gemeai derizoriu Ca un cosmar matinal de vecina. Romantice,venerice contuzii Peste-ti picioare reci, si

O lumina nereusita mima pe cer soarele... Intredeschise detentiei solare, Fiinte zilnice,grabite, Jucau un joc de-a siluetele. Orasul descanta cu gri, Si ingrosa cu negru. Imi asteptam

Privind amandoi,azi noapte prin vizorul catre lume ne amagisem lacrimile catre pamant... Ochii targului nostru erau obositi si rosii Mirosea a spital si tot ne iubeam... Ochiul meu stang si

Ce vis de fluturi,caderea! Innec dintr-o rasuflare Inspir... Emotii descompletate,durerile! Fiindu-mi dor de nimic anume Respir... Ca un pas fara drum acelasi pas aceeasi