Ronțăiala
Soarele ronțăie ziua de azi, facând din sufletele noastre clipe... Și-atunci mă ridic din mine, Devenind înger pentru o clipa Mare cât un suflet. -Ai să m-astepti vreodată acolo unde zările
ARAdrian Roditisnu mai călcați pe zebre
N-o să mai calc pe zebre vreodată, Am strâns atât alb-negru în picioare... Mă-ndrept spre gri, N-am mai visat de când a murit la televizor Ceaușescu, În locul lui a apărut Dinescu, Deci el l-a
ARAdrian RoditisDoi nebuni dezasamblând lumea
Vreau să mă cațăr cu gândul în părul tău, Și să numărăm portocale, Până când acolo undeva spre infinit, Cifrele să ți se topească pe buze. Vreau să îngheț cu tine, În fața Teatrului Național,
ARAdrian RoditisDefiniția sincerității
Să fii sincer e ca și cum Ai rupe din tine, picături de București, prima ninsoare, Steluțele din părul ei, Walt Whitman, renașterea ta, un drum lung către Iași, dispariția frustrării în urma
ARAdrian RoditisDestul
Un crin de plumb, Sezon de vânătoare deschis, Carabine descărcate în plin, Destul… O lumânare metalică, Cu zăvoarele trase, Luminii din ea, Destul… Doi pescăruși fără
ARAdrian RoditisLoop
Salt in gol Un morcov isi pierde culoarea In farfuria goala Loop… Icoana in lacrima pe sticla O biserica arde Loopback Doi copii ascut cutite De curiozitate Flashback… Asist la propria
ARAdrian RoditisOricum…
Nu infinitului Cu plus sau cu minus Infinitului ii spun nu… Oricum infinitul e doar Un opt ingenuncheat Decapitat Schiop de sensuri Hahaha infinitului Cu sau fara minus Razandu-I in
ARAdrian RoditisTe vreau anotimp
Te vreau anotimp Sa te schimbi usor Din timp in timp… Scutura-ti fulgii de nea Pe al meu crestet Fii doar a mea… Te vreau anotimp Sa te scurgi lin in mine Sa-ncerc sa te
ARAdrian RoditisCioclul
Hehehe rase cioclul de turlele bisericii Iar o lopata i se infige adanc in inima Tulburat de ascutimea lopetii Isi binecuvanteaza rana cu vin Si atunci pamantului ii cresc aripi Ii cresc
ARAdrian RoditisVocatia aparentelor
Ti-ai amintit de mine Cand m-ai calacat in picioare Sub forma fulgilor decazuti… Ti-ai amintit de mine Privindu-ma intaia oara Ca pe-un vecin ce s-a mutat demult… Ti-ai amintit de mine Ca
ARAdrian RoditisJurnal de bord
Un marinar isi vomita idealurile Peste bord Iar luna izbucneste-n lacrimi Deasupra norilor in furtuna… Valuri revoltate de idealuri Saruta o epava Pe care locuiesc de acum Numai marinari
ARAdrian RoditisDe ce?
De ce? De ce ma musti tu viata De pe pamant? Pentru ca apoi sa ma scuipi Inapoi Intr-un regret de salcii… De ce nu sunt decat un reflex al lacrimilor care intr-un tarziu vor intalni
ARAdrian RoditisCimitirul ca o sarbatoare
E cimitirul ca o sarbatoare Cand suflete cad cu amurguri E noapte cruda fara felinare Iar mie-mi cresc pe crestet muguri… Doar rasaritul mai trezeste Cand ceilalti dorm neputinciosi Vreo
ARAdrian RoditisPreludiu
Atat de adanca mi-ai aparut Incat mi-as fi retezat aripile Ce purtau pe ele candoarea nisipului Cules din zborul prelung. M-ar fi ranit si dimineata oarba In care un Iuda reconsiderat A soptit
ARAdrian RoditisBucuresti
Simt cum ma gatuie vantul La malul unui cimitir Sa fie oare numai gandul Ca-mpart aceeasi noapte c-un martir? Se-mparte moarte de export Prin pietele murdare Iar lenes ca un avort Ucid de
ARAdrian RoditisCe daca
Ce daca voi muri In timpul unui ultim dans Cu tine Ce daca te vei pierde In inocenta ta copila Cu mine Ce daca nu-ti vei mai aminti Privind aceeasi mare-albastra De mine… Ce daca-mi spui
ARAdrian RoditisValuri de vama
Am incercat sa trec granita La bulgari Auzisem ca acolo berea e mai ieftina Dar m-au vazut granicerii Si m-au ucis ,fara somatii Sublim , Indiferent. Am incercat sa trec granita marii Cea
ARAdrian RoditisFutilitate
E inutil sa fugi de singurul gand care te urmareste in rochia de stofa pe care o poarta... -Suntem singurii oameni care se iubesc in orasul asta! -Si noaptea? -Si noaptea... Ridic din umeri
ARAdrian RoditisFir de timp
Valurile incalca ratiunea secundelor si rateaza in clipa in care ating tarmul caci acolo incepem noi oamenii... Noi nu ne terminam... Nici acolo unde ratam Nici macat atunci cand ne sfarsim
ARAdrian RoditisLacrima de Bucuresti
Nicodata nu a fost mai frumoasa, Uitarea cu aripi de argint Macar sa fi putut zbura Asa cum o facusem odata amandoi Uniti de ceva,de nimic anume Intr-o cadere de apa plata Tacuta si
ARAdrian RoditisRime regasite
Se joaca ochii in lumina In ei au strans durerea mea Un zambet fals ascunde vina Cerul murea… Zeii raniti si falsi ai vietii Au rasarit de dupa sfincsi Rarind mormantul diminetii Norii-s
ARAdrian RoditisZi de marire
Decaderea tarzie,prematura a mea Sau cantecul din urma al tacerii Se-aduna mult si mut in mine Alunecand pierdut din bratele cuiva Imi amorteste lacrima pe-obraz, Si-aleg din numele soptite unul
ARAdrian RoditisKitsch
Ce tehnica perdanta de a fi E firea Ecou de toamna Nori de praf pe tample Ce nu zvacnesc Decat din timp in timp Anemii sufletesti Suntem noi oamenii… Ce e mai adanc? Un clopot sau glasul
ARAdrian RoditisSotron
Salt inainte… Imi umplu buzunarele cu ganduri… Prea multe buzunare… Anti cuvinte Anti-muguri Anti-stare Alunec din mine spre brate straine Nu-mi pasa… Anti-joi Anti-mine Anti transa Salt
ARAdrian Roditis