Meniu

Am fost ales arbitrar,de soarta sufletului meu,ingemanandu-ne,contrastand,precum doua rime potrivnice,sprintare,artagoase carora le sta atat de bine impreuna. Ma proiectez pe bolta,printr-o foaie de hartie pe care stau rastignite mii de ganduri , controverse ,idei cioplite in momente de cumpana.Insir plopi pe o strada pustie de tine cuprins de atatea sentimente pe care le traiesc simultan fara a le putea intelege.Visez o fata cu parul de foc,pe care m-a lasat sa il mangai odata,cu buze de culoarea sarutului ,solduri feline intr-o ingemanare elastica,fina ca un deja-vu.A mea…Cat de frumos suna…Al ei…Cat de frumos…Sa apartii unul altuia la fel cum valurile apartin poetic marii.Amorteala unui apus imprevizibil ca si mine,furios pentru o clipa ,ma face sa fiu spectator si sa contemplu…Nimic mai mult.Pentru a exploda intr-o secunda din nimic parca,regasind-o…pierzand-o…regasind-o. Ma pierd printre nervurile unei frunze care plange de verdele ce-l poarta…Nu ea a ales sa fie asa…Sa o despic?…Sa o aleg?Sa stau pur si simplu pentru a-i intelege rascrucile de curcubeu in nuante de verde inchis? Sunt un pastel ratacit printre ramuri ce isi urasc radacinile,crescand…din inalt in inalt… Cu ea odata innecandu-ma in nisip de nepasare ,clatit de valuri traduse parca de mine in realitate,doresc,aleg.invat cuvinte ce nu inseamna nimic…nu-I nimic…pot sa le dau eu sensuri…Cuvinte pe care doar ea stia sa le sopteasca…