adrian pop
Verificat@adrian-pop-0024565
"oricare dintre noi adică, are la cap o păsărică /eu sînt mai misogin un pic, așa că am un păsăric / să cînt despre închipuiri, dezastre și nenorociri / nu pot deloc să mă abțin / numai prostii în cap îmi vin" www.hypocrisia.ro
din motivele pe care le-ai enumarat mai sus.
eu nu contest travaliul, munca, bunele intenții. dar cred, cu sinceritate, sau cu brutalitate, cum ai spune tu, că poezie nu este pentru toată lumea.
nici traducerea ei.
(fără nici o aluzie, nu încadrez eu cine-i poet, cine nu, cum poate de multe ori pare)
de aceea cred că foarte puțini pot să traducă bine. pentru că, pe lîngă cunoașterea în profunzime a limbii și culturii din care traduci, mai ai nevoie de chestia aia nedefinită pe care doar poeții o au.
chestiile astea îs foarte evidente atunci cînd traduci poeți mari, care au o amprentă unică, irepetabilă.
cum este și cazul de față.
eu am o ediție bilingvă a sonetelor unei portugheze. nu am pretenția că excelez la engleză. dar atît cît mă pricep, consider că solacolu mi-a oferit poezia lui elizabeth. tu mi-ai oferit o poezie proastă. :)
și nu cred că ar trebui să te supere sau ofenseze asta.
să nu uităm că browning poate să stea fără nicio problemă lîngă marii sonetiști ai lumii și la poezie nu se pricepe nimeni.
Pe textul:
„Sonetul 14" de Sârb Olimpia
în fine, nici nu-mi pierd timpul cu asta.
ești liberă să crezi ce dorești.
ai aici traducerea lui solacolu:
"de va fi dat să mă iubești, să fie
din dragoste...eu n-aș voi să spui:
- surîs cum e al ei pe lume nu-i
nici ochi nu sînt, nici glas mai blînd...sau mie
nu mi-a plăcut vreun gînd mai mult vreodată
decît al ei, cînd s-a-nfrățit cu-al meu -
acestea să se schimbe nu e greu
și-ar fi și dragostea să-ți piară toată
de-ar fi născută-așa...nici mila ta
ce ochii-nlăcrimați mi i-ar zvînta
n-o vreau, căci poate uit să plîng - nu știu-
și-atunci aș pierde orice mîngîiere...
dă-mi dragostea de dragul ei să fiu
iubită-n veci cum inima mi-o cere...
și bonus, sfîrșitul de la XV
sa-ncerc să zbor cînd lațul strîns mă ține?
dar cînd pe tine te privesc... pe tine
văd dragostea, dar văd și-al ei sfîrșit.
văd dincolo de amintiri uitarea.
ca de pe-o culme cel care-a zărit
amară, dincolo de rîuri, marea.
Pe textul:
„Sonetul 14" de Sârb Olimpia
în primul rînd pentru că este o un text foarte expresiv, foarte puternic, foarte bine închegat.
un text care iese din tipare fără să se ralieze, totuși, nici unei alte rețete prin care poezia își propune să facă senzație.
îmi place (și) stilul tău, curat și direct, dar care spune, firesc, chestii foarte profunde.
complimentele mele.
Pe textul:
„lessons from the book of violin classics" de Daniela Davidoff
Recomandatși aceeași tentație a exagerării. cea mai dificilă cale pentru a ajunge la mister, sensibilitate.
iar finalul este chiar comic.
și nu știu dacă asta ai vrut.
plus - cum ții între degete o țeastă?
Pe textul:
„Thorax" de Claudia Radu
Recomandatsau barbaria - "...aceea care ar simți /Pentru mult timp din mângâierea ta".
Pe textul:
„Sonetul 14" de Sârb Olimpia
la roz, în schimb, am ezitat puțin. adică am vrut să-l scot. dar așa trebuie să fie.
mersi.
Pe textul:
„Letargie " de adrian pop
în al doilea rînd, în măsura în care asta contează, îmi exprim solidaritatea. un fel de sprijin moral, dar altceva nu prea văd ce aș putea face.
în al treilea, și așa mic de tot, nu pentru că nu vreau să nu se vadă ci pentru că îs prea sătul de toți ăștia și nici atît nu merită, timpul pe care-l pierd scriind asta, să le fie rușine.
deși este foarte clar că-i doar fix în cur.
Pe textul:
„Scrisoare deschisă" de Adrian Munteanu
Recomandatmecca îmi pare totuși un simbol mult prea puternic în raport cu mănăstirea putna.
deși, pînă la urmă, pot să admit că am eu o problemă cu asocierea aia.
Pe textul:
„Nimănui până acum nu i-am vorbit despre infern " de Silvia Goteanschii
are un aer retro, care se potrivește, care-i dă o savoare aparte.
ai mai făcut cîteva concesii poetizării de dragul poetizării, putna lîngă mecca îmi pare ca biserica din apahida lîngă basilica sf. petru, dar astea le poți remedia dacă ai chef și crezi că merită. și poate o fi avînd ceva legătură cu dedicația.
apropo de alte poezii ale tale - cred că îți găsești mult mai ușor drumul spre țintă. ajungi mai ușor unde ți-ai propus.
Pe textul:
„Nimănui până acum nu i-am vorbit despre infern " de Silvia Goteanschii
ceea ce, putem admite, este altceva.
am apreciat, în cazul de față munca, metoda, dezvoltarea.
am trecut cu vederea minusurile pentru că am considerat că din articolul de față mulți pot să învețe ceva despre istoria literaturii.
și am sperat să fie reacții. feed-back. discuții, bla, bla.
poate ivan este deschis la sugestii și își corectează greșelile semnalate.
apropo, am spus remarcat nu recomandat.
Pe textul:
„Bacovia între Eros și Tanatos" de Ivan Pilchin
tranșantă și în același timp subtilă.
ispirată indeed.
nici nu mai spun de titlu.
Pe textul:
„Prin oi înșine!" de Sorin Olariu
alt punct forte - nu bate cîmpii, nu găsește în tema tratată interpretări fanteziste, personale, mai mult, propune cîteva conexiuni dacă nu surprinzătoare măcar interesante.
sper să fie remarcat.
Pe textul:
„Bacovia între Eros și Tanatos" de Ivan Pilchin
și toți care o să treacă pe
aici
vor scoate stiloul ca-n beautiful mind
sau vor lăsa steaua
talentul meu îi va copleși
pe bărbii mici și grăsuțe
va curge admirația
voi privi îngăduitor de la
fereastra
singurătății modestiei
mele
Pe textul:
„O sută cincizeci și cinci" de adrian pop
știu, da, dar eu ziceam că-i prea aglomerat acolo.
prea multă acțiune care congestionează traficul.
eu am citit fără și nu am avut senzația că lipsește ceva.
doar o părere, evident.
Pe textul:
„Fobia de" de Lavinia Micula
altfel cum să impresionez, cum să, cum să?
fain comentar.
la fel de fain ca poezia :)
Pe textul:
„de fapt vă iubesc pe toți, dar am avut o viață grea și plină de privațiuni" de adrian pop
altfel, îmi pare o poezie foarte expresivă.
și, iar asta mi se întîmplă rar, chiar dacă nu prea știu ce-i cu patul acesta de viață, îl cunosc parcă inconștient.
Pe textul:
„Fobia de" de Lavinia Micula
mai ales finalul, un fel de "ce caut eu în viața mea". chiar dacă nu are nicio legătură cu titlul ăla de melodie.
pînă la urmă se numește că ți-a reușit atunci cînd faci ce au făcut și alții dar o faci cum alții nu o pot face, oricît s-ar strădui, în caz că ar încerca.
pînă la urmă îți reușește atunci cînd îți reușește și de aia pe textul ăsta poți pune ștampila cu "marinescu".
și nu mă pupa iar. ejti prea sentimental.
:)
tipup tipup
Pe textul:
„când se îmbujorează lacul cu milioanele de stele pe care le mai are" de Marinescu Victor
unde era, pînă la urmă, mizeria, pe cruce, jos de pe cruce sau în suflet?
Pe textul:
„Cineva trebuie să o facă și pe asta" de G Gabriel Petru Băețan
chiar dacă-i o poezie foarte expresivă, chiar dacă imaginea norilor care încearcă să se înmulțească excesiv, merită o astfel de degradare.
Pe textul:
„bacoviană" de Vasile Munteanu
nu credeam că voi întîlni așa ceva la cineva care așteaptă, nici mai mult nici mai puțin, observații/comentarii perfecte.
o idee banală, exploatată de, probabil, toți romanticii.
elemente poetice răsuflate, regurgitate de generații la rînd, răsuflate din nou și descoperite, iată, de tine. nu este chiar rău - poetul trebuie să fie, în primul rînd, un elev sîrguincios.
clișee după clișee.
inserții personale care, din nefericire, eșuează în ridicol - "sfârcurile se crispează precum cireșele amare mușcate de soarele amiezii".
doza aferentă de vulgaritate, care se manifestă de fiecare dată cînd tratezi subiecte ca "erotism", "sex", "iubire", "melancolie", "revoltă".
și un mare, uriaș, merit - poezia asta-i atît de patetică încît reușește să treacă dincolo de patetic, să nu transmită nimic. adică, pur și simplu, să nu existe.
ravel, nu revel.
sau, dacă ții morțiș la revel, belero.
Pe textul:
„invizibilă" de Claudia Minela Petre
