Poezie
invizibilă
2 min lectură·
Mediu
sunt bolnavă doctore
noaptea stelele par vârcolaci
mușcă din lună din somnul meu
ca posedatul din farisei la maslul sfântului Vasile
sunt bolnavă doctore de câte ori văd în jurul lui femei
de câte ori îi scapără lumina din ochi privindu-le
mii de draci fac tumbe-n stomacul meu izbind pereții inimii
ca o minge de bowling
de câte ori face dragoste cu o altă evă
plămânii refuză oxigenul
sfârcurile se crispează precum cireșele amare
mușcate de soarele amiezii
dorind ploaia de atingeri umede
dorind gura care răsfață acum alți muguri
gata să pocnească de plăcere în primăvara din el
sunt geloasă doctore
pe femeia care tăvălește inimi pe podeaua iadului
strivindu-le apoi cu talpa ca pe niște termite
doar Ea se poate înfășura posesiv pe sufletul bărbatului
ca vița-de-vie pe aracii puternici unduindu-și cârceii pe bolta plăcerii
doar Ea poate zburda cu vântul în păr și sânii liberi
gata oricând să fie înhămați la căușul palmelor aspre...
doar Ea poate pulsa în inimi ritmul bolero de revel
poate încălzi pietrele trecând cu piciorul gol apa râului
lăsându-și pulpele dezvelite mângâiate de ra și elios
e peste tot doctore
în parcuri plutind veselă pe role ca o duminică fără griji
tremurând la primul sărut
e acolo în privirea pruncului pe care-l alăptează
sunt bolnavă doctore
de gelozie...
am lăsat-o în urmă cu el
sunt la apus
e frumos dar atât
nu mai arde nu mai pulsează
așteptăm noaptea când stelele par vârcolaci
și mușcă din lună din somnul meu
fă ceva doctore și adu-mi-o înapoi
i-am rămas datoare cu o iubire
cu o plimbare pe role
și-a uitat în debara tenișii roși cu șireturi roase
fă ceva
doctore
023.054
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Claudia Minela Petre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 277
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 43
- Actualizat