adrian pop

mergind pe firul logic al acestui splendid eseu, constat cu uimire ca fiind eu foarte frumoase am mai multe sanse sa ocup, abuziv desigur, un loc privilegiat in istoria literaturii romane, de ce nu, universale, fata de confratii mei in ale scrisului care, de ce sa nu recunoastem, si fara sa imputam asta altcuiva decit crudei naturi, sint mici, grasi si uriti si in anumite ocazii se mai si machiaza strident

\"Că Mircea Ivănescu a fost un simplu, un ironic (ca și un de-alde noi), iată ce poate debita provincialul nostru... \"

in opozitie cu omul de cultura, exersat si doct, dar incapabil sa sesizeze, intr-un enunt simplu si clar, valentele pozitive ale cuvintului simplu

sintagma \"tainuit patetic\", in doua eseuri consecutive, tradeaza saracia, atit a limbajului cit si a ideilor

a se remarca faptul ca nu am spus simplitatea lor, sintagma greu de inteles, pare-se

despre restul eseului, dincolo de amuzamentul inerent, generat de acest gen de lectura, cu alta ocazie

o singura intrebare totusi
de ce ar fi expresia unui pragmatism de bun simt, incadrarea in anumite limite autoimpuse (mai pe sleau cunoasterea lungimii nasului din notare) o meteahna si inca una grava?

si o remarca

pornind de la gravitatea intrebarii \"de ce o anumita muzica impune o anumita imagine despre creatorul ei, o anumita proportie, finete...a trasaturilor lui fizice\" nu pot decit sa il invidiez pe lautrec pentru finetea, frumusetea si masculinitatea sa

hai sa descoperim impreuna, florin

intregul tau eseu este construit pe un truism iar acesta l-as putea numi \"tema luminii\", cu toate variatiile sale
da, unul dintre atributele poeziei, simplificind la maxim, este sa arunce o raza de lumina in intuneric
da, chipurile palesc, in amintirea oamenilor, dupa moarte
da, anumite imagini sint mai conturate decit altele, anumite imagini au un impact mai puternic decit altele
[am enumerat deja trei, intr-un text foarte scurt in care un spatiu generos este ocupat de un citat
inca un exemplu, daca nu este suficient:
\"săvârșirea din această viață a unora dintre noi – ce-i drept, nu mulți – seamănă cu o pășire mai departe în împărăția unei povești fără sfârșit. Se întoarce o altă filă a cărții\"

da, florin, dupa ce murim trecem in alta lume
da, unii dintre noi trec intr-o lume mai buna, o imparatie a unei povesti,cum spui tu, altii nu
[evident, habar nu avem ce se intimpla dupa moarte, acceptiunea comuna interpreteaza in astfel de truisme ce se intimpla dupa; tu ai preluat exact asta]


\"...care lasă în lumea lor imagini. Sunt imagini, și imagini...\"

ultima explicatie este absolut inutil, este un balast care nu are ce sa caute intr-un eseu, nu explica nimic de fapt, nu citesc o poezie ci un eseu, deci nu se justifica divagatia asta melancolica

\"Pot fi penetrate de privire sau nu, sunt opace sau luminoase, cerești sau carnale, deschise sau nu infinitului inimii, care le valorizează retroactiv\"

acelasi lucru ca mai sus, explicatii superfluu, inutile intr-un text prin esenta argumentativ cum este eseul
acesta, (eseul), trebuie sa aduca in discutie un punct personal de vedere, acela al autorului
eu nu-l vad aici, vad in schimb puncte de vedere diametral opuse

\"inregistrarea naturalistica a fenomenului morbid; simtul selectiei se inhiba brusc, drept urmare totul ramine sa fie receptat pe orizontala; adevarul este ca in toate acestea luptam c-un sediment spiritual refractar; imaginile post mortem se constituie ca un fel de sedimente de spirit, manifestari ale unui fundament\"

cred ca intuiesti deja pentru ce am citat propozitiile de mai sus
sint chiar mai mult decit greoaie, poticnite, sint aberante, sint absurde

ce inseamna \"inregistrarea naturalistica\" - cuvintul naturalistic nu exista, il poti inlocui, eventual, cu naturalist, dar este la fel de aberant in context, pentru ca ma gindesc automat la curentul naturalist al lui zola
de ce nu mi s-a explicat care sint elementele naturaliste in discursul liric al lui ivanescu - in cazul in care acestea pot fi sesizate, cu exemple
altfel despre ce vorbesti aici, de fapt?

ce este acela fenomen morbid?

daca simtul selectiei se inhiba, receptia se face la intimplare
de ce spui tu ca pe orizontala? pe verticala nu se poate?

ce este acela \"sediment spiritual refractar\" ?
nu ti-ai definit termenii, operezi cu o terminologie pe care nu o definesti
habar nu am despre ce sediment vorbesti, la ce este refractar si de ce este, obligatoriu refractar

propozitia cu \"imaginile post mortem se consitutuie ...\" nu are nicio logica
la fel ca \"esenta unei astfel de aparitii...este forta ei evocatoare\"
ce vrei sa spui aici?

subit introduci in discutie un simbol medival despre care nu stii ca este caracteristic operei poetului sau o gaselnita auctoriala, doamna inimii
cei care stiu ceva despre \"l\'amour courtoise\" o sa fie dezamagiti
ceilalati, majoritatea, te-ar putea intreba ce-ti veni si ce intelegi din simbolistica celebrei \"la belle dame sans merci\" din poemele trubaduresti

la fel cu don quijote - pare aruncat acolo la intimplare, de dragul efectului
de la chretien de troyes ajungi, in paragaful urmator direct la cervantes
cam aiurea, daca ma intrebi pe mine

ar mai fi
despre \"ivrescul, imaginarul sunt, la Ivănescu, realități virtuale, dar nu mai puțin reale decât materia percepțiilor uzuale, corelată cu universul sentimentelor ordinare\", de exemplu

dar cred ca-i mai bine sa ma opresc aici
cu mentiunea ca nu mi-ai propus sa minimalizez efortul pe care l-ai depus sa scrii acest eseu

la ultimul punct, exprimam o parere strict subiectiva
genul asta de patetism nu imi pare ca se pliaza prea bine pe ce a fost ivanescu
dar daca iti pare ok, nu-i nicio problema, o sa spun doar ca ne situam la nivele de perceptie diferite

de a fi serios si aspru admonestat, spun si eu ca acest articol este unul slab

trec lejer peste truismele pe care le afirma, nonsalant, peste stilul greoi, poticnit si peste paradoxul anumitor exprimari care forteaza logica (spre exemplu, mi se spune ca \"imaginarul este o realitate virtuala\" pentru ca imediat sa aflu ca, de fapt, \"suntem ceea ce suntem, este o iluzie\" - inabila speculatie ontologica) dar imi este greu sa trec peste privilegierea patetismului pe care acest articol il afirma
motivul este simplu, se potriveste prea putin personalitatii si artei celui care a fost histrionicul, (auto)ironicul, simplul mircea ivanescu

si inofensive observatii, atit:

i) lungimea dialogurilor este depasita doar de gradul de plictiseala care te incearca citindu-le
ii) nu toate cuvintele din limba romana se termina in doi de i (a se vedea iesii, venii)

iii) - pe post de concluzie - un text slab, prost scris, inegal, plin de clisee si banalitati si lovind naprasnic logica cititorului (atunci cind nu este amuzanta topica frazei)

de bun augur (pentru textele tale) aceasta intoarcere spre simplitate

un \"cintec\" al instrainarii care-l poti simti sau nu, functie de experienta personala dar care spune, in primul rind, ceva

citeva stridente - concesii ale unui stil prea incarcat, prolix si rece (cum ar fi de ex \"directia diametral opusa\", greu de tolerat intr-o poezie) mai gasesc totusi, dar pot sa treaca neobservate

una peste alta, o evolutie din punctul meu de vedere

ca cel mai important este daca esti tu multumita
sau mindra :)

de ce porno poem, chiar daca pare, mai curind, un delir dar nu pot sa inteleg cum pot fi lichidele lungi si neasteptate
fecundarea din principiu este chiar agreabila - ochiul este deja obisnuit, inima calita, poezia rumena si primitoare

lung si prea subtil drumul de la maieutica, via cinici (este singura interpretare pe care o gasesc primelor doua versuri, altfel ar fi un nonsens, o absurditate intuila si nu pare sa fie cazul aici) la simbolistica crucii (cu intreaga recuzita cu tot)
de aceea doar un elefant l-a putut parcurge
neasteptat finalul cu doza lui de simplitate cu tot

risc deci, o poezie buna
si mai ales una fara elemente de soc sau metaforizari greoaie

exista, probabil in vreun manual de tehnica zootehnica - eu nu-s dispus, cind citesc o poezie, sa apelez la astfel de surse (dubioase pentru ca-s prea tehnice, evident) dar evident ca nu are chiar atit de multa importanta asta

in schimb, mecanismul asta, scapat lejer de sub control (ma refer la text/poezie si imi permit sa o numesc asa pentru ca, pentru mine, exact asta este) si expedient al unei idei, enuntata parca-n raspar la sfirsit, merita putina atentie

deci nimic nu are sens
sau sensul este in toate dar pentru fiecare in parte, individual si imposibil de impartasit
atunci, intrebarea fireasca, pentru ce forma asta derutata si diforma, care pe mine ma face sa cred ca voi citi o poezie?
stiu, pentru ca lepurologii au descoperit, in sfirsit, fascinatia metafizicii

unda de tristete tine, totusi, inchegat mecanismul

text prea patetic pentru a fi proza si prea patetic pentru a fi poezie
intr-un cuvint, un text patetic

si din exact acest motiv enerveaza, nu emotioneaza

un iti revansard si nociv
pentru \"onor-vremile\" de le traim/traieste autorul
pentru ca, dupa cum se stie, fiecare traieste ce vrea

ca in ultima vreme apelezi la o reteta nefasta - nu stiu cum se numeste, sau daca are vreun nume, deci o sa-i spun lirism excesiv criptat
in general, din punctul meu de vedere, o poezie saturata de lirism se citeste greu
daca acesteia-i adaugi si elemente greu de incadrat/inteles, efectul este pe masura - o poezie greu de digerat

asta (sustinut as zice) de a gasi un drum propriu in esenta aglomerarilor de tot felul ar putea produce ceva notabil

as numi eu text sincer si direct, controlat (auto)ironic in zona de patetism inerent unui asemenea demers

in ultima strofa te pierzi in explicatii inutile
de fapt pierzi un fir narativ confesiv foarte bine controlat pina acolo
subit nu ma mai simt interlocutor ci expulzat (daca asta ai intentionat, sa inchizi un cerc prea intim, ok)
as renunta la omolog

greu sa \"produci\" poezie daca din vasta si frumoasa limba romana alegi (intr-un text scurt) \"disturba\" si \"propaga\"
iar in afara acestora ramin citeva clisee

a fost definit/ponegrit/adulat in fel si chip
enuntul de mai sus, sententios si plin de orgoliu este \"inca unul\"

altfel, ma bucur sa descopar extensiile cvasi-infinite ale liricii \"moderne\"
sau graiul de orice natura este acceptabil si susceptibil de poezie

nu sint prea multe de facut cind astepti
eventual citeva metafore ingramadite neconvingator intre aceleasi doua enunturi obsesiv-compulsive

\"de atunci nu am facut nimic altceva te-am asteptat\" versus \"alteori te asteptam pur si simplu\"

as putea spune ca demersul asta-i atit obositor cit si ilogic
dar pentru asta fu lirica inventata

domnule Nanu, evident ca nu este poezie, l-am incadrat gresit

multumesc