adrian pop

frumoasa poezie picturala

nu ma lansez in teorii acum dar cred ca exista o puternica opozitie intre vizual-metaforic si mesaj in sensul in care cu cit este mai puternic vizual o poezie cu atit mai mare este riscul ca mesajul (daca exista unul) sa fie transmis, receptat
asta nu ar fi nici rau nici bine, citeodata poezia poate sa fie un tablou frumos, o imagine

cred ca-i cazul acestei poezii, ai reusit sa (-ti) construiesti o lume, o arati si altora, ii poti vedea frumusetea si...atit
accesul interzis

incerc si eu asta uneori
(evident, exista citeva portite pe care le-ai lasat intredeschise (si) aici, dar la fel de evident este ca-s greu de gasit)

idee ar fi sa masori dinspre pamint spre inalt, aruncarea
destul pentru o poezie (de idee zic)

nu-mi plac discursurile oarecum abrutizate, revoltate dar de de o revolta cabotina, nesincera - lirica moderna abunda de ele si de fapt nu spun nimic in plus fata de ce as putea spune si eu vinzatoareai de la butic - fuck the sistem sau, in varianta, viata ne-o ... la toti
reformulez, nu imi plac atunci cind sint doar atit

in cazul de fata, genul ala de discurs este mult, mult diluat si, mai ales, simplu adjuvant al unui \"tragic individual\"
are rolul de a distrage atentia, din bun simt cred, de la natura si esenta temei

este o poezie construita c-un scop precis - acela de a spune, cit se poate de banal, printre altele evident, ca obiectul atasamentului si melancoliei este \"ales\" absolut aleatoriu (zic banal pentru ca asta-i unul dintre meritele poeziei, si, cred, sper, drumul pe care ar trebui sa mearga poezia moderna - evitarea banalului, truismului, platitudinii in mijlocul lor si prin curajul de vorbi despre ele)

nu imi place cum suna \"postura minimalista\" in poezia asta

suficient de clar
am sesizat ca putea fi evitata, relativ usor, acea ambiguitate
daca nu ai facut-o inseamna ca asta ai vrut si asa trebuia sa fie

da, admitind ca cineva se poate cunoaste cu adevarat si pina la capat

aminte de tema poeziilor lui nietzsche, excluderea, reluata dintr-o perspectiva personala, usor stilizata, usor \"lirizata\"

foarte bun sfirsitul

vasile, in cazul asta-i clar si daca ai vazut asta la andrei nu pot decit sa ma bucur

sorina, s-ar putea spune si asta, chiar daca subterana nu inseamna in mod obligatoriu omul din subterana (un om din subterana usor adaptat, \"originalul\" nu isi permitea nici macar acest lux)
mersi pentru lectura si comentariu

apoi hm
si din nou da
as mai putea sa hamai de citeva ori dar incerc sa evit riscul de a deveni, subit si grotesc, caraghios

chestia in poezia de mai sus, este ca ai reusit un discurs impecabil si curat, in exact locul in care, de obicei, te balbai (nu tu, un scriitor, poet, etc)
ai reusit sa controlezi emotia, sa o conservi si sa o plasezi, aproape inconstient, cititorului (unde cititorul = eu, ceilalati nu stiu ce au receptat dar vad ca-s cam tacuti)
te-ai apropiat foarte mult de firescul si simplitatea, atit de greu de atins in poezie

cind ma fac mai mare, iti dau o steluta
deocamdata astept sa-mi apara comm-ul

am inteles, evident

am facut citeva obiectii si am exprimat o nedumerire - despre aceasta am si spus ca nu are prea mare importanta

ne mai citim, da

ca am intuit corect
ma refer la posibilitatea, relativ facila, de a evita o ambiguitate

altfel, eu am intrepretat usor diferit inceputul poeziei
am vazut acolo un demers cognitiv cu dubla deschidere, un fel de repozitionare a celebrei cautari diogenesti (cinicul, cel care cauta un om, in piata publica, cu o luminare in mina) spre sine (nu ma vad - nu ma cunosc)

vasile, chiar daca andrei este onorat de comparatia cu hamlet, cred ca doar intr-o mica masura am vrut sa il plasez pe acesta in conjuncturi dramatice, existentiale
restul aprecierilor tale sint corecte
si da, mersi pentru interes si reco

mihai, acesta-i un text scurt in care miza a fost condensarea
mai mult, este un text scris in foarte scurt timp si asupra caruia nu s-a revenit decit pentru a se corecta eventualele greseli de exprimare
de aceea am incercat sa ma \"temperez\"
de aceea si pentru ca asa l-am plasmuit pe andrei, uniform si monoton (unde monoton nu ar trebui sa insemne plictisitor)

sophie, tehnica a fost un aspect absolut neglijat in aceasta scriitura
este, de fapt, un aspect neglijat de cele mai multe ori
in fine, ar fi o discutie lunga si plictisitoare despre individualizare auctoriala si nu-s chiar pregatit pentru asta

tuturor, multumesc

chiar si de o broasca testoasa
chiar daca ar fi vorba de ahile

am fost nevoit sa apelez la indiciile respective, in special, pentru a rezolva ambiguitatea primului vers
chiar daca o apreciez in poezie

ca ar trebui sa iti spal creierul pentru a reusi sa comunicam?
ori sa \"muncesc\" cu tine zi lumina
pai mie ce-mi iese? dai macar o bere si tu?

uite
ce-i aia \"o imagine....ajunge sa fie impregnata de o finete \"?
sincer, cum reusesti sa emiti astfel de propozitii?
realizezi cit de ilogic este ce spui tu acolo?

ziceam ca-i tare pentru ca-i pur si simplu o prostie

hai sa-ti spun si de ce
dupa aia fii amabil si cauta in manualul ala si vezi ce scrie de fapt

receptarea de tip estetic nu se raporteaza la receptarea de tip empiric, decit, eventual, tangential
nu sint doua categorii estetice opuse, dihotomice
simplu, nu?

cunosc teoriile de care vorbesti
is usor amendabile

unei formule poetice nu ai cum sa-i atribui sau nu, intrinsec, vigoare
asta-i meritul autorului, indiferent de formula

poezia asta nu are absolut nimic autobiografic - nici pseudobiografic, nimic dintr-un jurnal

cu riscul de a fi prost inteles, trebuie sa remarc ca poezia autobiografica, impotriva careia te pronunti aici, este cit se poate de bine reprezentata de ultimul tau text (este deci fireasca nedumerirea, dar, evident, conteaza mai putin asta)

putine poezii reusesc performanta de a se plimba prin timp dupa bunul plac
din contra, as spune, a ramine in propriul timp este una dintre calitatile liricii
din contra si cit se poate de firesc
nu stiu daca ti-ai dori sa-l citesti pe khayyam de ex, rupt de timpul sau si plasat in ferentari (locul unde s-ar putea desfasura actiunea acestei poezii)

mersi pentru lectura si pentru impresii

la un astfel de comentariu nu prea mai ai ce sa raspunzi
decit, impotriva regulamentului, multumesc

cam asta a fost si intentia mea cu aceasta poezie
eram in perioada pre-criptare :)

mersi

nu ne intelegem pentru ca citesti selectiv ce iti spune conlocutorul
de fapt nu citesti deloc
iti continui expozeul in comentarii, independent de ce ti se propune spre dialog

exemplu:
eu iti vorbesc despre decenta \"provincialului\" care isi stie masura, iti sugerez ca nu-i nicio problema daca acesta, constient de limita isi seama cartofi si culege tot aia, iar tu te incapatinezi sa-l pui intr-un loc de unde s-a exclus cu buna stiinta si buna intentie
mai mult, esti incapabil sa spui o propozitie simpla, cu subiect si predicat, fara sa apelezi ba la manuale de clasa a IX-a, ba la ideologii \"vrajmase\", ba la citate din \"clasici\"

sincer, prefer sa port un dialog cu cei care au de spus
daca se intimpla sa gindeasca cu mijloace proprii si independente, cu atit mai bine

alt exemplu

\"spui in textul tau asa, negru pe alb :
de ce o anumita muzica impune o anumita imagine despre creatorul ei, o anumita proportie, finete...a trasaturilor lui fizice\"

dupa aia, aia fiind dupa ce iti atrag atentia, spui asa, in comentariu:

\"frumusetea nu e aici datul natural, ci achizitia unei prezente, o sinteza a spiritualitatii, care isi afla un corespondent formal\"

dincolo ti-am spus ca nu iti definesti conceptele, lucru inadmisibil intr-un eseu si sursa \"tuturor relelor\" - pentru eseu, fireste
ei?
cum e cum frumusetea asta pina la urma, este a \"trasaturilor lui fizice\" sau \"o sinteza a spiritualitatii\"?
ei?
e vina mea ca-ti dai cu stingu-n dreptul, ca nu stapinesti nici termenologia nici contextul nici ideea, pe care o uiti pe parcurs?
nu cred

noah, relax
si ia-o catinel, de la-nceputuri
mai departe o sa ajungi


p.s

\"axioma fundamentala a esteticii opune receptarea empirica receptarii de tip estetic\"

tare asta

glumesc, desigur
de fapt este prea multa - lumina, culoare

sarja unu\' - vise
colorate, desigur
noapte
luna
lacrimi, cristalizate desigur
ceasuri care refuza sa bata ora


sarja doi - vise
lumina, intunecata desigur
sarpe prin iarba

sarja trei - vise
gheizere, puteau sa fie efluvii, oceane, mari, riuri, lacuri, ramuri
lacrimi, colorate roz
genuni de dorinte latente

ultima sarja - vise
frames-ii pielii?
pupile dilatate
vize, in trinitate prolifica, desigur
sori de miere
vise, vise, vise

ati ajuns pina aici?
felicitari
sinteti capabil sa digerati mai mult decit ingurgitati

le citesc independent unul de celalalt am 3 cadre, 3 poezii frumoase
delicate chiar, usor nostalgic

ce apreciez cel mai mult este atmosfera
se simte si-i greu, in general, sa creezi o atmosfera
poate asta-i si liantul intre cele trei instantanee
altul nu gasesc, oricum

cite observ eu eseul asta-i semnat florin caragiu nu mircea ivanescu
dupa cum se observa, despre acesta (unde acesta-i eseul nu m.i) am emis eu aici citeva pareri
din cite stiu nu obisnuiesc sa imi pierd timpul cu cei care-s impietriti intr-o una si aceeasi concluzie despre propiul talent ori elan creator : is valoros, tot ce imi imputa cititorii este rau intentionat sau din invidie
deturnezi o discutie care putea sa fie interesanta si in plus manifesti o doza de orgoliu absolut nejustificata, daca este o sa raportez la acest text
text in analiza caruia am fost chiar indulgent
nu mai spun de remarcile de smecheras de la colt de bloc, gen \"truismele is doar in capul tau\"
asta dupa ce ti-am citat 4
si mai puteam sa citez inca p-atitea dar, dupa cum ti-am spus mai sus, mi-am spus sa \"nu ard\" prea tare ineptiile pe care le-am citit aici
acestea fiind zise, iti urez spor la imagologie
din provincie

...pe un truism iar acesta l-as putea numi \"tema luminii\", cu toate variatiile sale - pe care l-as putea numi...

explicatiile sint superflue, evident