Poezie
când lumea pleacă fără să îmi spună. cine sunt eu
-stop.cadre-trei.
1 min lectură·
Mediu
Era un scaun jerpelit la capătul scării și
o scrumieră înaltă
din gura lui Pișta ieșeau păsări moi albe mari
se striveau cald de ferestre
atunci venea dimineața
ni se lipea în liniște de genunchi
ca un câine
*
în stradă
nu mă ținea nimeni de mână
imaginam oameni aruncându-se de pe uzine
agățați de mii de baloane cu heliu
ținându-și strâns servietele
așa se întorcea fiecare
acasă
În a lui, tata adusese o ciocolată în foiță de aur
a desfacut-o încet și ne-am învelit în ea cu toții
ca într-un soare de toamnă
a fost bună
*
a venit o seară
un om în alb a deschis gura
gura lui era un joben roșu de unde ieșeau săbii
în care erau înfipte inimi- încă bateau în aer
nu mai era aer
pe fața mamei soarele se spărgea fără zgomot
mi-am acoperit urechile
era liniște
ca într-o inimă
033.280
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- raluca sandor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
raluca sandor. “când lumea pleacă fără să îmi spună. cine sunt eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/raluca-sandor/poezie/13987160/cand-lumea-pleaca-fara-sa-imi-spuna-cine-sunt-euComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSaceeasi impresie ca si adrian. frumoase instantanee, isi fac loc prin tine cum propriile amintiri - \"foita de aur\" si \"a fost buna\" m-au dus exact unde ai vrut, eram copii si ciocolata era un eveniment, dar mai important e ca am vizualizat momentul acela cu emotia lui. cred ca-i o poezie in care ai mizat pe traire si nu pe mesaj. la mesaj recunosc ca am avut si eu aceeasi problema, asteptam ceva. ca si cum n-ar fi de-ajuns acea \"era liniște/ ca într-o inimă\", as spune tot eu, probabil intr-un rand urmator.
0
RS
nu cred ca e o scriere cu mesaj. Aveti dreptate...Era o stare...nici nu stiam ca se va alcatui intr-un soi de poezie, pornise ca un text...nu, nu ca un text ci de fapt ca un ceva lalait in minte...nu am ordonat si nu am cautat...cu riscul dezlanarii sau asa...
va multumesc pe bune ca v-ati oprit aici...
nu cred ca e o scriere cu mesaj. Aveti dreptate...Era o stare...nici nu stiam ca se va alcatui intr-un soi de poezie, pornise ca un text...nu, nu ca un text ci de fapt ca un ceva lalait in minte...nu am ordonat si nu am cautat...cu riscul dezlanarii sau asa...
va multumesc pe bune ca v-ati oprit aici...
0
delicate chiar, usor nostalgic
ce apreciez cel mai mult este atmosfera
se simte si-i greu, in general, sa creezi o atmosfera
poate asta-i si liantul intre cele trei instantanee
altul nu gasesc, oricum