adrian pop
Verificat@adrian-pop-0024565
"oricare dintre noi adică, are la cap o păsărică /eu sînt mai misogin un pic, așa că am un păsăric / să cînt despre închipuiri, dezastre și nenorociri / nu pot deloc să mă abțin / numai prostii în cap îmi vin" www.hypocrisia.ro
dar putem admite ca nici important nu este
din astfel de constructii (nefericite) nu-i de inteles altceva decit ce se propune
sint eu mai al dracului, probabil, dar refuz sa vad in fiecare greseala o licenta sau o particularitate plina de miez
jurnalul este o specie literara, ca oricare alta, si se supune, sau ar trebui (daca nu este grav) acelorasi rigori
evident, din scrupulozitate am citit tot textul, daca tot am ales sa polemizez
motiv pentru care mai am citeva observatii
\"nu doresc să fiu înțeleasă pentru ceea ce scriu acum, cum nu pot să fiu responsabilă pentru neînțelesul celui care mă citește\"
prima parte a frazei este o pretiozitate inutil-amuzanta, evident ca doriti sa fiti inteleasa, altfel ati fi inchis jurnalul asta intr-un sertar (sau intr-o simbata, vedeti, pot si eu sa fiu poetic)iar cea de-a doua este falsa - nu exista scriitori neintelesi si, in mod logic, un cititor nu poate fi blamat pentru ca textul pe care l-a citit este prost (daca nu ma credeti pe cuvint cititi-l pe ionescu)
varianta unei posibile licente (de prima propozitie zic) este, nu atit improbabila, cit fantezista
din motive de cadru festiv
cititi prima propozitie cu voce tare, de trei ori, si daca nu va buseste risul, clar nu aveti simtul umorului
\"scriu cu o singura mina\" - de obicei scrieti cu doua?
\"așa nu pot, acum, să explic existența durerii care-mi zace în membru\" - interesanta dilema carteziana propuneti spre analiza
exist deci trebuie sa explic
explic deci exista, pentru ca zace in membru
\"le este grea explicația\" - daca era vorba de desagi sau de, poftim, posmagi, puteam sa le atribui adjectivul
asa, habar nu am cui sa atribui ceva, pentru ca nu ati avut bunavointa sa ma lamuriti despre cine-i vorba in propozitie
dar, evident, nu-i vina dumneavoastra
Pe textul:
„drumul cu dublu sens" de Silvia Bitere
sint nevoit deci sa o comentez doar pe aceasta (cu riscul de a-mi fi imputata, din nou, o limitare de ordin oniric):
este imposibil sa te pozitionezi intr-o zi de simbata
din (cel putin) doua motive - ziua de simbata este o chestie foarte abstracta, as putea spune ca nici nu exista, practic, iar sfinta duminica este un personaj mitologic, nu exista in realitate, greu de prins, tintuit de o masa (eventual) si deschis, pentru a permite inaintarea spre esenta
chiar daca-i ora unu
Pe textul:
„drumul cu dublu sens" de Silvia Bitere
aceleasi lamentatii (atent disimulate), \"parfumate\" cu adevarate mostre de poezie, aceeasi concesie gratuita, facuta detasarii si cinismului (de fapt vulgaritatii)
ce am remarcat in acest text - artificialul unor constructii, generate si acestea doar de o dorinta, irezistibila, de a impresiona cu orice pret
\"timpul este icterizat\" si \"aidoma unui inger diform\"
\"zgomotele sint isterizate\"
\"spatiul miroase a clor\"
\"cimpia-i ridata\"
\"sucul este hepatic\" si \"fetele mortilor expresive\"
bineinteles, referinta culturala (aici cezanne si expresiile \"dure\", aici \"vecina de la 3 se ....\" ) - informatii de care m-as fi lipsit in favoarea unui dram de \"nota personala\" a textului
am inteles, viata a fost intotdeauna un experiment dificil
si, sistematic, cineva trebuie sa imi aminteasca asta
Pe textul:
„Ziua în care iepurele era plecat de-acasă - 20" de marin badea
parerea mea este ca-i unul slab, prost scris, cu o intriga banala si (paradoxal) putin credibila
nu vad nimic s.f aici, faptul ca barbatul din acelasi compartiment cu personajul principal dispare, fiind inlocuit (de fapt asistam la o schimbare de identitate prost delclarata), fara nicio noima c-un boxer proaspat iesit din puscarie (si povestea acestuia este banala, subreda si plictisitoare) nu denota decit saracia imaginatiei, nu apartenenta la un gen literar bine definit
stilul este scolaresc, dialogurile neconvingatoare
folositi gresit, in context, anumite cuvinte/expresii, construiti fraze fanteziste, oferiti explicatii care nu au nicio logica (sau nu prezinta interes) in dinamica textului, abuzati de comparatii prafuite pe care le repetati
in acest context asocierea cu \"amintirile ...\" lui dostoievski este atit deplasata cit si copilareasca
Pe textul:
„Poveste din casa morților" de Pavel Raluca
bine, se poate formula in alt fel, dar ramine asa
la fel si cu \"intotdeauna\" - exact totdeauna am vrut sa spun, dar, nu stiu de ce, am scris asa
daca pot sa mai jonglez cu ratiunea cu senzatiile nu ma pun ever
cu plodu\' versus plodul, am si eu dubii, daca voi reveni vreodata pe text poate-l schimb
cu riscul de a te dezamagi nu schimb nici \"prajea\"
calit are alte conotatii si nu asta am vrut sa spun
desi as putea sa schimb timpul
mersi pentru sugestii si interes
Pe textul:
„O formă de fum care semăna uneori c-un băiat" de adrian pop
oricum esti cel fidel cititor al meu, mai lasi si semne de lectura, totu-i perfect, deci ten q
un ochi la faina si unu\' la slanina, daca-i sa fim exacti
de revazut nu prea revad nimic
eventual cind is greseli flagrante
Pe textul:
„și chiar dumnezeu este un pătrat " de adrian pop
in special nu imi place jurnalul asta
pentru ca-i scris in scopul de a epata (parada de nume \"grele\" si referintele culturale nu fac altceva decit sa ma irite)
pentru ca-i confuz, pretios, impleticit si prost scris:
\"sa scoatem din context exact ce ne interesa pe noi\" - pe linga faptul ca expresia asta-i fortata, nu stiu ce anume intereseaza de fapt
\"după cum au decurs lucrurile prin papilele noastre gustative\" - aici te referi la un proces de asimilare a lui maiorescu (cred, si fraza asta-i destul de confuza) pe care il prezinti cititorului, dar apelezi la metafore neinspirate; imediat dupa aceea, maiorescu-i \"simtit...fara replica\"
\"masa era debarasata de carti specifice profesorului\" - ce inseamna \"carte specifica\"? evident, pot primi un raspuns oarecare, mie tot o mutilare a sensului imi pare
\"am convenit să lăsăm doar volumul de poeme al adrianei lisandru \"despre ea, niciodată/ sur elle, jamais\"– urma să mi-o dăruiască maria cu autograf de la poetă, o foarte talentată poetă recunoscută de-altfel în cercurile noastre literare și să ne înscriem pe rând la cuvânt fără să ne precipităm unul în fața celuilalt\"
in primul rind ai un dezacord jenant acolo, volumul putea sa fie \"daruit\"
apoi intentionati sa lasati pe masa un volum de poezii pe care urma sa il primesti?
\"iar pe casa mariei s-ar fi rostogolit mere verzi care ar fi putut pluti în piscina profesorei din „zavet” a lui kusturica.\" - ce cauta piscina in imaginea asta? inteleg ca-i vorba de un vis, dar merele tocmai ce s-au rostogolit peste casa
\"nu știu să povestesc despre ce am discutat atunci exact\" - pina in acest punct ai spus cam ce s-a discutat in acea seara de pomina (despre maiorescu, despre adriana si cartea ei, etc)
\"urcam munții la picior timp de șase ore în bătătură\" - cum poti sa urci muntii in batatura?
sintagma lul maiorescu este, totusi, inspirata si defineste mult mai bine decit as putea eu sa o fac, acest text: \"betia de cuvinte\"
Pe textul:
„noapte la câmpina" de Silvia Bitere
un fel de ofensiva a metaforelor care, pina la urma, te coplesesc
(motiv pentru care nu risc o discutie despre acestea - chiar daca mie ori nu imi spun nimic, ori le gasesc pretios-inutile si confuze, pentru autor pot sa insemne totusi ceva)
Pe textul:
„Declarație de nedragoste" de Lavinia Micula
nu cred ca poezia asta-i o \"lectie de arta si cultura\"
sa admintem ca-i doar viziune personala si restrictiva asupra omului
ioan, mersi
Pe textul:
„și chiar dumnezeu este un pătrat " de adrian pop
expresia \"mi-am impartit sufletul\" (cu toate variantele sale) chiar daca destul de inepta, din punctul meu de vedere, are totusi potential liric
din pacate aici este exploatata prost
in primul rind, supralicitati - sufletul este impartit dar va da cu rest
din acel rest scrieti cuiva - alta idee frumoasa, chiar daca nu foarte originala (gestul frumos/exaltat/inaltator, tocmai pentru ca este inutil/gratuit) pe care o tratati in aceasta maniera a exagerarilor, uneori chiar lacrimogene
aici \"am un dinte\" impotriva picaturilor de ploaie
si, evident, rezerva \"scrisului din rest\"
puteati sa spuneti, de ex. \"restul va scrie\" (sonor ar fi fost la fel de strident si de prost construit versul) sugerind totusi ca esenta este astfel reductibila si accentuind izolarea
apoi, va ocupati prea mult de restul ala
incercati sa-l definiti dar spuneti ce nu este, pentru a admite, in cele din urma, ca nu-i de fapt important
de fapt, cind l-ati introdus in text, ati spus totul
tot ce era de spus despre el - este ce a ramas
nu conteaza de unde, nu conteaza de ce si nu conteaza cum, exact, este
dar parca v-ati propus sa dinamitati ideea, accentuind lucrurile care trebuie sa ramina nespuse
s4 este chiar proasta, \"muzele care si-au luat vacanta dar sint totusi vazute de autor\" contrazic ce s-a spus deja
nu se mai scrie deja din acel rest, actiunea-i mutata altundeva
cel putin asta vad eu
daca sintem tot acolo si in acest fel ati ales sa-l incadrati, iar, cu atit mai rau
\"desigur, de-aici n-o să iasă nicio poveste\" - versul asta imi place si imi place foarte mult
ar fi putut fi un filon demn de a fi exploatat
unul mult mai nimerit daca tinem cont despre ce-i vorba in propozitie, despre rest, despre ce a ramas, despre prabusire si singura ei valoare
dar ati ratat si aici
ati exploatat totusi o parte a ideii, dar neinspirat, greoi, incilcit, in metafora \"agitatorilor\"
aveti dreptate cind spuneti ca poezia nu trebuie analizata matematic
dar o logica, o coerenta, tot trebuie sa aiba
eu nu reusesc sa vad nimic in strofa asta (inteleg golul si inceputul exact de acolo, din miscare dar de ce trebuie sa vad, din aceasta cauza, \"agitatori de hirtie\" si ce legatura trebuie sa fac intre ei, cerneala si teoriile despre geneza unversului/eventual?)
ultima strofa ma duce cu gindul la ce au spus, deja, si altii, inaintea mea
poezia asta a fost scrisa doar pentru uzul secret si ludic al autorului
nescrisa ar fi putut fi una foarte frumoasa
Pe textul:
„Doar un rest" de George Pașa
Recomandatoricum despre o mama este vorba, in primul rind
mersi pentru
ioana, pentru mine finalurile sint foarte importante
incerc sa le imprim forta, sa concentrez ceva acolo
in textul asta cu atit mai mult, este, cum ai spus tu, esenta acestei poezii
mersi pentru stea
Pe textul:
„O formă de fum care semăna uneori c-un băiat" de adrian pop
am vrut sa exploatez o virsta a mitologiei - daca ai sesizat asta in text, fara sa o subliniez, ma bucur
mersi si pentru stea
marian, se poate spune si asa, ca-i o alta poezie
intre cele doua citiri (umpleri) ale tale, eu am facut citeva modificari (am zis inainte de ce, textul asta nu iesea deloc cum il simteam)
ai dreptate cu efectul ala, nu exista in s2
mersi de comentariile aplicate
maria, sincer, nu stiu exact ce ton caut si daca, in mod constient, caut unul
mersi pentru interes
cristina, acum, tie, doar mersi
Pe textul:
„O formă de fum care semăna uneori c-un băiat" de adrian pop
avea o topica mai ciudatica, nici acum nu stiu daca-i cea mai potrivita
poate de aceea a fost derutat, nu stiu (admit ca s2 poate sa para mai viscoasa, acolo am vrut sa concentrez ideea, intimplarea)
vasile, ai dreptate, este o introducere (initial nu existau doua strofe, apoi am separat ultima parte exact din acest considerent) si este una prea labartata (a sesizat asta foarte bine si lavinia - nu sint totusi de acord cu faptul ca-s fumate ultimele doua versuri din s1, citesc destul, cred eu, dar in afara de textele mele nu cred sa le fi intilnit )
motiv pentru care ultima parte din s1 o sa cada
da, nu imi plac prea mult, nici mie, englezismele, de aceea am vrut sa le justific - o sa cada si office cu ultima parte din s1 deci sper sa rezolv si asta
speram ca exact pentru ca spun \"ar trebui sa va injur dar poezia nu are pic de revolta\" sa se simta injuratura
si revolta
oricum se pare ca va avea o alta fata poezia, neah
multumesc tuturor pentru observatiile pertinente
Pe textul:
„O formă de fum care semăna uneori c-un băiat" de adrian pop
in afara lor nu vad altceva decit o insiruire de banalitati, incoerente si pretiozitati
Pe textul:
„copilul fugise" de Voicu Tudor
si cred ca-i buna pentru ideea pe care incerci sa o strecori aici - nu stiu daca am prins-i exact, dar vad aici un christ in, doar, partea sa umana, neconventional
oricum imi place genu\' asta de discurs-exercitiu, detasat in aparenta dar plin de substanta
(chiar daca nu-i ce am vazut eu textu\', ceva profund tot zici tu p-acolo si asta-i un alt merit al poeziei, plurivalenta)
Pe textul:
„mai mult se înălța și mai mult i s-agrava tristețea" de marian vasile
una care \"iese din rama spre final\"
acum nu mai stii daca-i rau sau bine
vezi, asta se intimpla daca te trezesti vorbind - uiti de unde ai plecat dar speri, aproape induiosator, ca vei ajunge undeva
in alta ordine de idei, nu ti-ar strica putin respect pentru interlocutor - si cind spun asta nu ma refer la amuzantul \"tica\" ci la faptul ca nu citesti ce ti se spune, pedalind viguros pe propriul discurs (inteleg ca-ti place sa te auzi vorbind, dar aici nu te afli in fata unei oglinzi)
inteleg si faptul ca esti iritat pentru ca nu iti dau dreptate, dar, oricit mi-as dori asta, nu pot
si nu pot pentru ca obiectiile tale is atit fanteziste cit si contradictorii
vrei in schimb analiza aplicata
dupa schema \"miza-i asociata cu facatura\"?
sau dupa aia in care \"optiunea poate fi hazardata\"?
nu prea cred
bine, asta nu inseamna ca nu poti incerca
chiar is curios unde ai vazut tu \"focalizare pe detalii, inversii si exagerari voite\" in text
evident, de aceasta data, iti voi raspunde doar si spui ceva
preventiv, si fara ironie, dar chiar nu cred ca va fi cazu\', te salutez
Pe textul:
„Andrei" de adrian pop
Recomandataltfel, ba va scuzati (ca ati fost racit cind ati scris textul) ba acuzati (ca-s rau intentionat)
asta dupa ce \"va luati\" de nickname-ul meu, (pe care in mod deliberat il pociti) ca un plod razgait
am spus in comentariul meu si o repet - cei care scriu articole, recenzii, etc au o anume responsabilitate
in articolul asta v-ati batut joc
de ideea de articol, de faptul ca cineva ar cauta informatii in textul asta, de cititori si, in primul rind, de dumneavoastra
va atrag atentia si imi serviti mascarada asta patetica
ba inca ma numiti Raul, cu r mare
incintat domnule
lasati prostiile si puneti, mai bine, mina sa corectati textul
asta in cazul in care nu sinteti si acum sub stare gripala
caz in care va sfatuiesc totusi sa evitati antibioticile
mie mi-au facut varza sistemul imunitar
Pe textul:
„tablouri și statui" de Constantin Enianu
Recomandatfoarte frumoasa poezia si aceeasi senzatie (sper sa nu ma determinte sa te incadrez undeva) ca pictezi in cuvinte
unde cred ca te-ai poticnit - \"sticlirile geamurilor și stâlpii de metal
acolo unde erau odată o fântână și pomi și oamenii stăteau ca niște oglinjoare mici mereu aburite\"
(ai prea multe simboluri ale reflexiei, imaginii, intr-un asa de scurt pasaj - geamuri [pentru ca sticlesc], fintina, oglinzi; in ultima instans si stilpul de metal, te poti vedea si acolo)
as evita orice sugestie in acesta directie pentru a nu diminua impactul metaforei finale (exclenta metafora)
Pe textul:
„Decalaje, mereu" de Cristina Sirion
Recomandatam vrut sa spun nu ti-a iesit, cum ti-a iesit ultima data
Pe textul:
„plus acele câteva cuvinte " de Marinescu Victor
Recomandat(eu nu am crezut niciodata varianta oficiala)
unde \"the wall\" a fost \"al treilea razboi mondial\"
cred ca trebuia sa respiri mai mult intre
nu-i rea, dar nu ti-a iesit, din nou, cristalizarea aia ireprosabila a ideii, turnata in forma fixa de poezie
plus ca plus este enervat de la un plus
plus ca imi aduce aminte (poate prea mult - dar asta nu-i un repros) de \"eclipse\"
Pe textul:
„plus acele câteva cuvinte " de Marinescu Victor
Recomandat