adrian pop

ca-i un text banal, plictisitor
genul asta de scriitura poate sa fie semnat de oricine, nu are nici macar umbra unei tuse personale
daca as fi convins ca autorul are simtul umorului as spune ca,-n pofida titlului, este un text de adormit maturii si tinerii - dar pentru ca nu-l cunosc, nu risc
povestea oricui - in cazul asta jorj si canareica (doua personaje sterse, parca nu exista, le uiti imediat ce inchizi computeru')- spusa doar sa fie spusa, neconvingator si prost

evident ca "gura de aer apasa", am schimbat, din graba, o litera cu alta
sfaturi nu imi place sa dau - deci o sa justific ce am spus
fragmentul acesta imi pare nesigur din punct de vedere stilistic dintr-un motiv clar si cit se poate de evident (cel putin pentru mine) - formulari ca cea pe care am exemplificat-o deja si care pot fi identificate in tot fragmentul, denota o carenta a exprimarii
una de ordin estetic - conceptele cu care se opereaza sint ori difuze ori prost intrebuintate, limbajul este deposedat de una dintre functiile sale de baza, coerenta iar consecinta este confuzia, privilegierea unei zone tampon intre logic si absurd (n-ar fi rau, dar textul nu-i unul absurd)
tu incerci aici un text direct, unul care se vrea bine infipt intr-o experienta [nu am spus ca-i ordinara, am spus doar ca devine neinteresanta, pentru mine cel putin, din cauza ca o faci sa fie interesanta]; ce ar trebui sa inteleg eu cind imi spui ca "gura de aer apasa"? de ce o gura de aer? asta in primul rind (conotatia sintagmei este clara, nu poti extrapola, cind si cum vrei tu - dar sa spunem ca trec peste) si apoi, cum poate sa apese aerul?
evident ai vrut sa descrii o senzatie dar ai lasat-o balta, iar eu ar trebui sa accept ca viziunea ta-i valida
toata propozitia este in acest fel (confuz, tributar socului) construita
spui "ea trece" si eu trebuie sa ghicesc daca-i vorba de o persoana sau de de o alta senzatie - as incerca sa ma edific, dar tot textul este atit de stufos incit renunt
genul asta de scriere trebuie sa fie foarte bine ancorat in ceva - intr-o idee, intr-un personaj, intr-o intimplare
apoi, dupa ce nu mai risti sa fii dus de val, poti sa "poetizezi" linistit
in anumite limite, daca este sa ma intrebi pe mine
incepi cu o idee interesanta -inversiunea functiilor organelor interne, consecinta a sexului- dar incepi sa "deraiezi" apoi
pleopele nu se pot scurge apoase, iar daca mai si ating coltul buzelor...efectul este hilar, grotesc
ce-s alea "vârfuri incandescente de bold"?
clefaitul este o miscare specifica din buze care exclude perforatul
fisurile nu pot sa fie legate de nimic
"Respir de câteva ori prin branhii.
Le ridic și le cobor." - ce ridici si ce cobori? branhiile sigur
de fapt nu-i atit de sigur, tu le acorzi rol de determinata, eu stiu ca se ridica si coboara singure - asta-n caz ca ai asa ceva
chestia care iti cade de pe ochi este si moale si poroasa - ce-i moale-i greu sa fie poros, si invers - nu o spun eu, o spun legile chimiei (daca nu ma crezi inmoaie un burete)
"Picioarele mi se îndoaie și lovesc puternic" - aici iar nu stiu ce trebuie sa inteleg - daca ti se indoaie picioarele, cum poti lovi?
"bâjbâi testiculele"?
"vibrații reflectate"?

cam astea-s motivele pentru care textul imi pare nesigur
ai o senzatie, presupus una puternica, a unui eveniment pe care nu stii sau nu vrei sa il spui simplu, inteligibil, interesant
il strici prin aportul neinspirat si incontrolabil al unei metaforizari excesive
am citit multe texte pe care le-as incadra in categoria "proza poetica" - vad ca se poarta; cele mai multe sint un hibrid diform, proza care sfideaza rigoarea poeziei, poezie care-si ascunde impotenta in legile prozei
nu cred ca dincolo de senzatia de moment a "socului" inseamna si altceva
dar, bineinteles, ma pot insela

nu eram ironic cind spuneam ca poate o fi poezie, nu detin niciun monopol pe astfel de incadrari; exprimam doar o parere
in alta ordine de idei, te inseli cind spui ca orice text din lirica actuala poate fi astfel "desfiintat"
am mai citit aceasta justificare pe aici dar nu cred ca-i mai mult de atit
exista suficiente texte care rezista la orice tip de analiza/critica - bineinteles cu o conditie, aceasta sa fie obiectiva
dar chiar si asa, ma refer la cazul in care eu imi propun [sincer, de ce as face asta si mai ales cum, aleator, respectind metoda pasului din sociologie?] sa "dau in cap", cum spui tu, unui text, nivelul meu de subiectivism sau de rea vointa ar fi usor sesizat, usor de taxat

incearca sa citesti poezia asta ca si cum ar fi scrisa de mine, de ex.
nu te-ai intreba, bun, si ce-i cu asta, ce vrea adrian pop sa-mi zica?

o idee nu tocmai "proaspata", mai exact sintagma "mama poetului" = raspunzatoare sau nu pentru toate tristetile - pe care se construieste o poezie "proaspata", curata, simpla si directa
apreciez, in acest text, curajul, pentru ca-i nevoie de putin curaj pentru a ataca frontal astfel de teme, dar mai ales apreciez echilibrul care impiedica aceasta poezie sa esueze in patetic sau sa valorifice, inca o data si inutil, un sentimentalim de proasta factura

personal nu agreez genul asta de discurs liric, il consider riscat si uzat (asta, bineinteles, in masura in care poezia se poate "uza"), dar nu pot sa nu-i remarc, cu surprindere, valoarea

adica asta mi-a trecut prin cap cind am citit poezia asta

presupun ca s-a intimplat multora sa fie injurati dupa ce au dat pomana cuiva
tu relatezi evenimentul si-i spui poezie
poate chiar este
poezie zic
mie nu-mi pare altceva decit "pilda" agatata de-o propozitie

"cum ar fi sa te prinda controlul in tren si sa te arunce-n cimpul pustiu...chiar asa, ridica-te sa mergi"
"cum ar fi sa ploua cind n-ai umbrela si budha sa fie departe, in alta dimensiune...chiar asa, ridica-te si plingi"

etc
etc

domeniul asta ar exploatarilor (explorarilor) sexuale isi rezerva dreptul de a exclude pe oricine, selectiv si aleatoriu
conditia necesara, dar nu suficienta, pentru a depasi stadiul primar al descrierilor "perverse", personale si neinteresante, este sa spui ceva
daca se poate nou
daca nu, macar remarcabil
daca nici atit, macar al tau
este adevarat ca-i doar un fragment, dar aici nu vad altceva decit o descriere (slaba pe alocuri - ce-i aia "gura imensa de aer, care apara"?) oarecare, inconsistenta, nesigura din punct de vedere stilistic, a unor experiente oarecare

cred ca ai dreptate cu ce spui
cel putin ingeroii-s un reziduu acolo, uneori fac concesii, neinspirate (uneori), ironiei
am simtit asta cind am scris, dar am zis sa ramina, sa vedem ce se intimpla - "i dont trust my inner feelings, inner feelings come and go"

initial, finalul era dupa etern, dar nu-mi place o poezie care se termina astfel
o sa modific, imediat ce voi fi suficient de inspirat pentru

mersi pentru sugestii si apreciere

mersi

sau cristian matiesanu
sau cine vei mai fi fiind
imi pare rau daca cele doua poezii pe care ai avut amabilitatea sa le citesti te-au tulburat atit
mersi pentru comentariul elaborat

referitor la restul bazaconiilor pe care le-ai spui pe aici [sugestia ca te-am oprit pe strada si mi-am notat ideile pe care le-am transpus in poezie, asa zisele imprumuturi, "ai preferat deci,să faci publice acele dialoguri ,idei și teme ,ai simulat tensiuni", etc] cred ca ai probleme serioase, ar fi fost bine sa le rezolvi, inainte de a te manifesta in felul asta

in alta ordine de idei, si poate un editor vede asta si se (auto)sesizeaza, ultima parte a comentariului tau este o acuzatie de plagiat in toata regula
motiv pentru care iti cer sa prezinti dovezile/probele, transcrierile dialogurilor pe care le-am "furat" de la tine, ideile pe care le-am plagiat, textele, etc
daca nu le ai, si evident nu le ai, fii te rog amabil si nu-mi consuma timpul de pomana

acum am vazut comentariul tau
un fel de a spune comentariul tau
trebuia sa-l pui intre ghilimelea, dar atunci ce valoarea ar mai fi avut?
alex stefanescu i-a adresat exact aceasta propozitie altcuiva

prost scrisa, dar fiind un text umoristic nu ma pot abtine sa nu remarc: poanta-interogatie-metafora-i destul de cunoscuta
dar probabil nu-i atit de important asta
oricum mi-a placut ca nu ai spus explicit cine a furat pina la urma
dupa cum ai construit textul pot sa-l suspectez pina si pe popa
sau pe tircovnic, doar este "unicul spectator al imaginii de ansamblu"

sa construiesti pe foarte frumoasa idee a poporului care nu are cuvint pentru timp
merita, cel putin, o poezie

nici eu nu stiu care-i pericolul
nu pot decit sa sper ca nu-i autorul, suflet grabit sa treaca-n cele-a dreptatii, prea curind, prea curind

cit despre dimensiune aseptica nici eu nu aveam habar
cred ca asta-i functie de sapaturi ( a nu se interpreta atit de folosita expresie)

acum am vazut comentariul tau
mersi

domn cum sint am trecut fulgerator peste acel apelativ
chiar daca l-as fi privit mai din esenta, tot nu ar fi fost prilej de suparare
imi inchipui, pasajul de noapte are importanta lui

(de data aceasta nu as fi revenit, dar nu vreau sa va simtiti stinjenit de lipsa unei reactii, sau sa va intrebati, cel putin pina la urmatoarea incursiune, precum printisorul "este sau nu este, pop, vexat"

munteanu
nu va inselati
cum nici eu nu ma insel, nu am spus ca poezia nu are ritm
putem admite, cred, fara nicio problema, ca "in ciuda ruperilor de ritm " (si astea nu-i obligatoriu sa fie zece, pot sa fie si doar doua, sau trei) nu afirma absenta ritmului
oricum, in comentariul meu, m-am straduit sa subliniez ca acestea (ruperile) sint in beneficiul acestei poezii

ottilia, raul
multam pentru
apreciez interesul

oana,
la innodat am ezitat si eu, dar exact senzatia asta am vrut sa o transmit, chiar daca-i strident
nu vreau sa pun in discutie toate observatiile tale, pentru ca nu iti contest dreptul de a le percepe astfel
spun doar ca, din proprie experienta, nu toti cititorii sint la fel de atenti ca tine si uneori scapa din vedere chiar lucrurile astfel (superfluu sau strident) accentuate
multumesc

mi-a placut, in ciuda ruperilor de ritm
sau poate chiar de aia mi-a placut
(e drept ca la a doua sau a treia citire) - prima sigur m-a enervat
mi-a placut pentru ca, in acest caz, zicala "ce cistigi la pod dai la vama" se poate aplica dar altfel - ce pierzi la rima / ritm cistigi la sugestivitate si claritate
ti se impleticeste limba uneori, dar esti obligat, in felul asta, sa revii (si am senzatia ca "semnele" astea-s deliberat puse in anumite locuri)
enfin, pentru ca mi-am propus sa nu mai "insir" prea multe, imi pare "productiva" si aceasta abordare a formelor clasice, fixe, chiar daca mi-ar fi placut (si) sa nu ma poticnesc deloc
dar, prefer, in ultima instanta, inovatia, amprenta personala

nu cred ca-i o moda, din contra as spune
fiecare scriitor are stilul sau si conceptia sa despre tehnica - eu cred ca metaforizarea in exces este tara poetilor slabi, pentru ca, indiferent de unde privesti, este un demers atit facil [presupun ca "nu te faci poet" daca nu ai un dram de imaginatie, cit sa-ti permiti niste constructii spectaculoase] cit si usor de justificat, atunci cind este cazul [ce-i mai simplu de spus decit "nu intelegi metafora" ori "e licenta poetica" atunci cind, de fapt, ai esuat?]

si trebuie doar sa ma uit in jur, 90 % din poezia care se scrie azi este construita exclusiv pe metafore - nu cred ca a scrie fara a-ti incarca prea mult poezia de metafore [riscul este cel pe care l-ai vazut si tu, schematizarea si prozaicul steril al constructiilor] este o moda si nici nu cred ca va fi una ; ar insemna ca poetii se pot exprima fara prea multe artificii, atunci cind este cazul, simplu si, in acelasi timp, in interiorul frumusetii sau tragediei - logic, pe cale de consecinta ar insemna sa existe prea multi poeti buni sau geniali ; bunul dumnezeu are grija ca numarul acestora si ramana constant (si mic) si in marea-i intelepciune foarte bine face

sa nu uitam ce s-a intimplat cu filosofia dupa kant si hegel - si-a dezvoltat un jargon propriu, inaccesibil, stufos, inzorzonat (marii filosofi de pina atunci au fost si scriitori buni)
cam asta se intimpla acum cu poezia, din punctul meu de vedere, evident
se indeparteaza de esenta sa si de cel caruia ar trebui sa i se adreseze, cititorul, (auto)izolindu-se intr-o lume fastuoasa, ampla si sugestiva, la suprafata, goala, ciudata si frigida in esenta

este evident ca in acest context, ce numim generic cliseu, este cea mai mare amenintare la adresa acestui mod de a "face" poezie - in mod absolut cliseul demasca impostura in timp ce amprenta proprie a metaforei ar trebui sa confere originalitatea si amprenta personala
un poet bun [nu vreau deloc sa sugerez ca eu as fi unul] nu se simte deloc amenintat de clisee pentru ca nu construieste o lumea artificiala, din carton si tipla colorata, el construieste una reala in care conteaza mai putin mijloacele si mai mult efectul/finalitatea
(exclud evident constructiile tip "tot unitar cliseistic")

cred ca ti-am raspuns si la partea cu impactul
nici acesta nu trebuie sa fie un scop in sine

am citit

incep cu finalul
este foarte puternic (cel putin in felul in care l-am interpretat eu, in dubla semnficatie, atit a negrului cit si a serii)

mi se pare ca strofa a doua nu se leaga foarte bine de prima (exista un dialog in s2 care nu doar ca este intrerupt subit, dar schimba si protagonistii (cel care poveste devine povestit) - nu stiu daca in mod fericit sau nu si nu stiu asta pentru ca, in egala masura, exista ceva ce ma atrage si ceva ce ma respinge aici (asta-i bine)

per ansamblu, o poezie buna, din punctul meu de vedere
(poti sa modifici \"acuma\" in \"acum\")