Despre un mic zeu cocoșat și ciclotimic

bun,mă bucur că lipsa voită a portretului tău de pe tăblia "pianului" n-a fost doar o chestie ieftină,o neglijență ce se închipuia originală și că ai avut până la urmă curaj să apari,asta după ce te-ai încredințat{nimic mai firesc!}că între timp ai devenit destul de simpatic ptr a fi acceptat în totalitate ;

în felul acesta am trecut și eu în sfârșit de la mărunte bănuieli la ditamai realitatea;

am remarcat două texte :"despre un mic zeu cocoșat și ciclotimic "și "how to train your daimon",din mai multe motive de ordin general și nu numai:

în ambele am recunoscut felul abil de operare cu simbolul figurat ;
oricum și-ar spune ,poezia e tot simbolistă ptr că operează cu simboluri ;
e oricum figurativă ptr.că procedeul ei de bază rămâne figurația;
simbolul figurat nu e o stearpă abstarcțiune,ci un personaj pe o scenă ,grija poetului fiind aceea de a nu-l deconspira ; iar textele s-au descurcat perfect;chiar și acolo unde cu o inconștientă {dar reușită}naivitate se "teoretizează" exact contrariul {zeul nu e ce credem noi că e {sic!}ci doar un simbol care o sa dispară etc
mă bucur să văd repuse în practică cu o forță nouă,nonșalantă și totuși plină de nerv {și de material novator} ,toate aceste prăfuite teorii,într-o continuitate dramatică aproape perfectă ,într-o înșiruire veridică de efecte poetice;

apoi,- temele mari sunt atacate cu atâta dezinvoltură!:zeul,demonul,aici e poezia și când ea redescoperă aceste fosile vii ,orice metodă mi se pare oportună,orice mijloc scuzabil și orice suferință recompensată;

însă nu în ultimul rând le-am remarcat dintr-un alt motiv -
și acum aș vrea să înțelegi la modul cel mai simplu că :

atunci când cineva ,o cunoștință,mă reține pe stradă doar ptr că dorește să stea de vorba cu mine {nu neapărat si invers!}și își notează cuvânt cu cuvânt ceea ce eu spun - ba chiar îmi cere să repet întocmai propoziții întregi și totodată să am răbdare cu transcrierea lor pe un carnețel ,ptr ca apoi să le folosească astfel, cu tot cu ideea de bază,într-un context modificat pe alocuri doar de zbuciumul{secundar în acel caz!}al propriei lui imaginații ,-

atunci, eu nu am decât pretenția ca persoana respectivă,repet,să înțeleagă că:

1.toate acele cuvinte și idei , vin din lectură ,și meditație, sunt trecute prin propria mea conștiință artistică {în continuă formare}ptr ca să devină în timp, printr-un ultim efort ,ceva nou ,adică toate astea la un loc și totuși ceva în plus,un fel de senzație absolută care, s-ar putea numi ,la oricare dintre noi într-o asemenea situație - experiență personală:iar dacă vorbesc despre ceva ,vorbesc despre ceva personal;iar ceea ce se aude nu sunt simple asociații de cuvinte pe care să le culegi fără nicio teamă de răspundere de la pacienți și mai irespnsabili ,cum făceau suprarealiștii{la mine e valabilă doar reciproca,pacientul e cel care se împrumută iar scopul nu poate fi decât unul curativ!} ,nici lălăieli de la țară pe care mai apoi să le prelucreze cum crede de cuviință prima marioara morărescu care îmi iese în cale{adica sănatos de simplu și de firesc și fără nicio treabă cu pink floyd, măcar}


în,"despre un mic zeu cocoșat și ciclotimic",printre trivialități și comicării nervoase ,toate, zic eu, potrivite cu tensiunea chinuitoare,masochistă a subiectului {deși, evident greu de înfruntat la lectură și imposibil de biruit la recitare !},mă trezesc, fără ciucuri și perdele ,față în față cu una dintre propriile mele "povestiri",transcrisă în amănunt ,cu toate zbaterile ei cu tot și împănată cu propriile mele cuvinte:"..."ba nu ,nu mai scrie nimic niciun cuvânt","lasa-te de scris..sau"scrie-mi o poezie de dragoste","ba nu, scrie-mi o poezie erotică"... în fine:se pare deci că ai și tu,căci tu ești acel interlocutor atent care/și notează tot ce spun eu, un "zeu" cu care te-ai procopsit {"un zeu care a apărut așa dintrodată",un impertinent care dă comenzi,o voce când înspăimântătoare ,când vrednică de a te mândri cu ea etc} și care îți "urlă in cap" - iar experiența asta trebuia neapărat comunicată ;nimic nu e omis la transcriere,nici atmosfera originală ,nici nuanța autoironică{evident!,doar îți vorbeam de o criză imaginară,ticluită - fără sa știu e-adevărat ,că am declanșat una reaLă, de personalitate},pe scurt tot histrionismul ,toată joaca etc;

{mint! ,de fapt știu perfect întotdeauna ce influență am asupra celuilalt și îmi place sa creez{nu doar să stârnesc!] reacții și să mă joc cu ele ;iar tu din câte îmi amintesc ai fost întotdeauna mediumul perfect,-scăpat se pare,nu de sub controlul meu ci al unei minim-necesară ptr orice pacient,(care e lăsat să umble liber pe stradă),autocenzură };

în "how to train your daimon"e o altă poveste ,o altă desfășurare dramatică ,step by step la fel de "personală",din care lipsește doar momentul în care monstrul,demonul,diavolul,își vrea plata iar poetul insistă să-i ofere sufletul ;însă cel care se pricepe bine la psihologie abisală ,îl refuză și îi cere scurt și ritos să-i dea ceva la care ține cu Adevărat;atunci poetul se miră zgomotos de știința lui pătrunzătoare ,îndrăgindu-l de fapt și mai tare :o să-ți explic altădată și de ce ;deplâng totuși faptul că această parte a fost omisă;materialul în realitate e original,înfloriturile proaspete , pavel stratan ,plasat cu ghidușie ,{dacă ar știi de textul ăsta eu cred ca ar relua cititul}, iar titlul,titlul pare o traducere ;sau nu?! În fine!{"trebuie sa știi cum sa lucrezi cu diavolul" care "vine când știi cum să-l chemi și numai dacă dorința pășește pe pragul ei metafizic,de care ți-e teamă, cu care te împrietenești și pe care îl pui la treabă ,cu toate consecințele de rigoare",mă citez pe mine însumi, etc }

ai preferat deci,să faci publice acele dialoguri ,idei și teme ,ai simulat tensiuni și ai transcris cuvinte așa cum le-ai auzit ,fără să ți cont că toate provin din expriențele altuia,așADar și eu îți explic public cum stă treaba pe la mine;{și care-i diferența de vreme ce încă respiram același aer?};


2.al doilea aspect pe care ar trebui să-l înțelegi te privește strict:nu-i îngrijorător ptr tine că două poezii tari ,zic eu ,{neglijate pe nedrept de lectori ,asta e clar,cu atât mai mult cu cât se potrivesc de minune cu dogmele siteului},au împrumuturi serioase?! criză de personalitate?lipsă gravă de mândrie?;și pentru ce ? {ridicare din umeri}

și 3.,tot din principiu :doresc sa fiu întrebat dinainte dacă vreau sau nu să fac creație interactivă;sunt conștient și responsabil de tot ce spun, memoria mea strabate cu mare precizie anii{după cum vezi!} deci sunt convins că merit să am în față opțiuni și angajări cu nemiluita;

en fin,mă bucur că textele astea ,chiar cu neajunsurile lor {care nu sunt In niciun caz vina mea!} există;

dacă regula din sport - mușchi mari,rezistență mică,se aplică și în poezie,atunci o poezie cu mușchii umflați e o poezie fără anduranță ;vom vedea

{oricum ,nu=ți fă griji :în cazul tău - și acum nu mă refer la cele două texte ,s-ar putea să fie vorbA doar de o flatulență trecătoare care,(stomacul nu asimilează cum trebuie nutrienții),cel puțin aparent, pare vindecată;iar dacă nu,șaise! asta e!};

pe de altă parte ,chiar dacă regula e valabilă,mare pagubă:prin poezie oricum nu poți avea revelația adevărului ultim:acela care ne spune că de fapt trupul e inteligent și nobil în vreme ce sufletul e vicios și defetist

...da,poate că mai faci încă o poezie și cu toate astea;îmbuci fără multă(...)curtoazie ce/ți place ,te ștergi scurt de resturi pe toată lungimea hârtiei în care împachetezi apoi surâzând visător ceva sfărmuri de la pizza și gata!

nucă nu mere!deocamdată nu ai permisiunea mea;

mihi ipsi scripsi, Cristian Matieșanu

p.s dacă te-am întristat {fără să vreau!} presupun că o să găsești tu pe cineva care să-ți dicteze răbdător un cântec de voie bună .

sau cristian matiesanu
sau cine vei mai fi fiind
imi pare rau daca cele doua poezii pe care ai avut amabilitatea sa le citesti te-au tulburat atit
mersi pentru comentariul elaborat

referitor la restul bazaconiilor pe care le-ai spui pe aici [sugestia ca te-am oprit pe strada si mi-am notat ideile pe care le-am transpus in poezie, asa zisele imprumuturi, "ai preferat deci,să faci publice acele dialoguri ,idei și teme ,ai simulat tensiuni", etc] cred ca ai probleme serioase, ar fi fost bine sa le rezolvi, inainte de a te manifesta in felul asta

in alta ordine de idei, si poate un editor vede asta si se (auto)sesizeaza, ultima parte a comentariului tau este o acuzatie de plagiat in toata regula
motiv pentru care iti cer sa prezinti dovezile/probele, transcrierile dialogurilor pe care le-am "furat" de la tine, ideile pe care le-am plagiat, textele, etc
daca nu le ai, si evident nu le ai, fii te rog amabil si nu-mi consuma timpul de pomana