adrian pop

[nu stiu de ce credeam ca ti-am raspuns]

ce sa zic? ai ales exact elementele personale si ai spus ca poti fi schimbate, modificate, revazute la singe
evident ca pot fi schimbate, intre cele doua repere exista o serie de indicatori cu caracter subiectiv, cam asta-i si ideea poeziei si nu cred ca-i foarte greu de intuit
totusi, pentru ca am scris-o eu, am ales ce am crezut eu ca rezoneaza cu ideea mea despre inutilitate, deci nu trebuie sa lucrez poezia la singe - eventual pot schimba ce nu [mai] rezoneaza cu mine insumi

mersi pentru lectura si semn

se poate, mi s-a intimplat si mie; ironia nu-i perceputa intotdeauna
aici, probabil, ca n-am vazut-o din cauza tonului sobru, greu
+ depinde de fuga - trebuie sa admiti ca potentialul ludic sau chiar optimist, exaltat, al acesteia, este considerabil

"abia cănd Nae s-a spănzurat"
"simplu atărnați invers"
"am săpa făntănile acelea"

aici ai ortografia aia ciudata si nu cred ca-i un bug, restul textului e ok :)

nu stiu de ce-i fantastic; nu-i prima data si din cite stiu eu nu-i nici macar prima data cind exprim

in care ai comparat cu ceva, indiferent ce, viata, ai pus, de fapt, sub semnul incertidunii asta
pentru ca tu spui "e frumoasa ca o cutie enorma cu iepuri albi" si eu zic, haide da, de ce nu ca o "tisnitoare" din alea care, pina nu demult, mai puteau fi intilnite prin marile-vechi orase
[ma refer la contextul sugestiv al acestei poezii, in care frumusetea are un rol clar, bine determinat] -->> cel putin asa o percep eu, o lumea-a frumusetii in care pina si spinzuratul nae are rolul si locul sau [apropo, de ce scrii cu ă in loc de â?]
de ce-mi place poezia?
pentru ca ti-ai facut lumea mai clara, mai accesibila,mai putin contorsionata intre un simbol "greu" si-o imagine criptata
nu am avut senzatia ca ma chemi la tine dar ma lasi, in fata portii, sa caut cheia potrivita - uneori am chef sa o caut, alteori merg mai departe
si pentru ca, imi pare, ai scapat de balastul versificarii "la moda" delimitat de doua metafore si trei comparatii [evident, poezia ta-i si a fost mult mai mult decit atit; intelegi ce vreau sa zic, apropo de citeva polemici]

"sub ochii mei" - aici am crezut, intial, ca-i deficitara topica - de fapt este o ambiguitate datorata dublului inteles al expresiei; in orice caz eu m-am poticnit acolo
altfel, o poezie care mi-a placut
mai ales pentru finalul surprinzator si pentru simplitatea prin care spune ce are de spus

vrei un raspuns clar, pui o intrebare clara
e simplu

dom'le?
stergem textu' dupa ce punem primul comm in care solicitam ecspre pareri si observatii?
mai ales ca aveai si girul unor distinsi profi universitari
poate altii aveau alte pareri, nu era musai sa fie toti de acord cu ce-am spus eu
naspa gestu'

pentru ca orice instituire a normei se bazeaza pe elocventa, necesara convingerii "maselor" si precizie, necesara oricarui demers de natura pragmatica - evident ca exista si alti indicatori, dar nu mi-am propus sa fac un studiu din s3 :)
mersi

ma intrebam cind o sa-si dea si marinescu_cu presupusu' despre "starea natiunii literautice"
caine, soarici, si-o fetita schioapa din alt tablou
faina

si, mai ales, te-ai rupt, aici, de genu' ala de discurs liric marka marinescu, care incepea sa ma calce pe nervi
bine, nu imi fac iluzii, o sa-l regasesc in urmatoarea

l-ai dezgropat si mi-a ajuns sub ochi :

ce-i cu adevarat interesant - atunci cind vorbesti despre iubire ai intotdeauna dreptate, la fel cum gresesti intotdeauna; este probabil singurul subiect care se preteaza la asta

incep cu ce-mi displace - nu am putut sa scap de senzatia autoconfesionalismului; nu intru in detalii, este doar o senzatia, in plus literatura s-a facut, mai mereu, cu "ceea ce ni se intimpla" sau, cum spunea cineva "este complezenta magnificare de fericiri si nefericiri amoroase"
nu spun ca-i rau sau bine, eu as fi preferat sa disimulezi ce-i de disimulat, sa nu fie totul chiar atit de clar, de evident - pentru ca, nu spun ca asa este, ar putea fi interpretat drept o vendeta, o polita de platit
-->> dar, fac tot aici precizarea, partea asta care nu-mi place face parte din totul unitar care imi place
mai exact, se apropie foarte mult de ceea ce cred eu ca este iubirea iar aici, in poezia asta, este destul de completa

vad ca-i un text din 2009, probabil vezi si tu deja, dar daca tot comentez...

"linistea isi developeaza nonsensul" - o pretiozitate deficitara, abstracta, greu de asimilat

"din partea lor se petrec" - o inversiune stridenta, din punctul meu de vedere, induce un poetic de secol XIX prea putin potrivit aici

"carcasa metalica...este la fel de monotona" - aici ai ratat complet, ai vrut sa sugerezi monotonia unui gest, sa-l devalorizezi in acest fel, dar ai reusit o aberatie

abuzul de expresii triviale - cred ca la sfirsit ai putea gasi altceva
pentru ca dupa imaginea carcasei de metal poezia se deschide, este foarte coerenta, stapina pe ea, nu vad pentru ce te-ai intoarce la ceva ce ai lamurit deja
la asta adaugam si relaxarea limbajului care se reflecta pozitiv asupra stilului, senzatia ca poetul are ceva de spus si o spune fara sa fie preocupat prea mult de reactii/atitudini/pareri
mai adaugam miscarea normala, fireasca printre imagini/simboluri, fara ca asta sa implice o doza prea mare de conventionalism sau ipocrizie si cred ca am atins si citeva dintre cele care imi plac aici

un aer vetust, ceea ce nu-i chiar rau, daca tinem cont de faptul ca vorbim de-o "forma fixa" aici
imi place si ideea, da, daca te-ai fi nascut in alte timpuri poate-i fi avut o sansa sa fii un fel de zeu; nu-i rau nici asa, mai sint si altii care scriu pentru faima, glorie, femei

si asta cu "textele care iti inving neuronii"

pai nu asa trebuie sa fie demersul asta, o lupta?
pe care sintem magari daca o cistigam :)
mersi de revenire

ca ti-a placut aceasta, asa cum spune si titlul, satira, inspirata nu dintr-o realitate concreta ci din una posibila, a lumii literare moderne
evident, fantezia, cea care misca totul sub fata soarelui, are, si aici, rolul ei

cred ca, intr-o oarecare masura, poezia trebuie sa fie tricky
sa nu uitam ca aceasta, de multe ori, traseaza conturul imaginatiei, al unei "lumi" ideale - daca nu ar fi tricky, am risca ori nirvana ori nebunia
cine si-ar dori asta, cu adevarat?
mersi pentru comparatia cu vasile [asa mica cum este ea]
si pentru semne, desigur

probabil te referi la altceva...altfel ar fi trist - daca elocinta ar induce senzatia de izolare
s-a mai ridicat obiectia asta in raport cu anumite texte pe care le-am scris
nu cred ca poezia, hai sa spunem un anumit tip de poezie, este pentru toata lumea; dar asta-i motivul pentru care nu cred ca ar trebui sa fac ceva in directia asta, nu motivul pentru care scriu asa
si nu din elitism sau mai stiu eu ce - hai sa admitem ca un procent de, apoximativ, 90% din indivizii apartinind speciei umane nu sint interesati deloc de poezie, o considera un capriciu copilaresc; din cei care ramin, un procent considerabil il acopera cei carora "simtul poetic" le lipseste cu desavirsire [evident asta nu-i impiedica sa se dea ori poeti ori cunoscatori, initiati]- asa cum lipseste unui surd simtul auzului
so, cred ca tirgul este un corect - eu scriu cum imi vine iar ei receptioneaza asa cum pot
cred ca in situatia asta toata lumea ar trebui sa fie fericita

sa stii ca m-am gindit sa inchei cu "numai iubirea" pentru a accentua ideea
din pacate as fi accentuat alta idee :)

mara, mersi

victor, nu vreau sa te contrazic, ori sa fac pe desteptu' dar daca lipsesc eu din text inseamna ca mi-a reusit - textu' zic
stiu ca pare un pic paradoxal, dar ia-o asa cum este

daca nu zici ce lipseste nu se pune ca lipseste

de kinki und co. am spus deja ca necesita atentia/schimbarea, atit ca inca n-am avut chef de textu' asta

mersi de semn

ca discursul asta fortat, incoerent, emfatic, ar putea fi premisa favorabila
ma refer desigur la poezie
mai mult, genul asta de-a versifica apelind simboluri sau referinte culturale "clasice" [unde clasic este ceva, deja, cunoscut, incadrat] risca sa demaste superficialitatea, amatorismul
inteleg ca rembrandt poate fi o preferinta dar in afara de faptul ca-i amintesti numele la inceput, nu vad nicio incidenta notabila a acestuia [sau a operei sale] in poezie
inteleg ca "a fi cartezian" determina o pozitionare onorabila in raport cu "lumea buna" dar ce este "definitia omului in spirit necabotin cartezian"?

tot textul este plin de astfel de derapaje, ori de la logica, ori de la bun simt [unde bunul simt defineste o abordare fireasca si normala a poeziei/filosofiei] ori de la amandoua

exemplu:
"e semn divin ca el destinul iubeste adevarul" - dincolo scolastica monstruozitate care asociaza destinul divinitatii atribui, aici, destinului atribute si sentimente umane

in concluzie: "betia de cuvinte" este mai actuala ca niciodata

vasile, este, sper, oricum tu ai sesizat-o, o constanta a textului - "aroganta" de-a face totul singur; evident, vorbeam la modul general despre un anumit tip de personaj, lucid, pragmatic, idealist, in conditiile in care renuntarea la o anumita maniera de-a poetiza reprezinta atit un act de curaj cit si unul de "explorare"
din punctul meu de vedere, poezia [cu citeva exceptii] este sufocata in chiar esenta ei, este sufocata si inrobita - ca tot sintem la "capitolul" borges, istoria literaturii nu-i deloc istoria citorva metafore; sau n-ar trebui sa fie; asta ar trebui sa ne lipim pe frunte;

adrian, ai dreptate, este o poezie care acumuleaza pe parcurs; logic, as spune eu, este o poezie care trebuia sa ajunga-n recycle bin dupa a doua strofa - moment in care m-am intrebat ce vreau cu ea, moment in care habar nu aveam ce sa fac cu ea
de ce n-am aruncat-o, totusi, este evident - pentru strofa a doua, si pentru sfirsitul despre care spui tu ca are forta

marian reloaded, frumoasa poezie, mersi ca mi-ai reamintit-o
motivul cutitului este unul important la borges - poate si datorita mediului din tinerete, ma refer la celebrii "gauchos" desigur
poate si datorita celebrei prietenii cu autentici "cutitari"
sau cu "taxista"
nu risc o analiza comparata, nu-s chiar atit de arogant
desi am fost tentant; atit de analiza cit si de aroganta

radu, cred ca am mai spus asta aici, atunci cind un autor lucreaza cu astfel de simboluri [ma refer la cele complexe, vaste] este exclusiv vina lui daca este ambiguu, daca textul sau poate fi interpretat
ambiguitatea nu-i un domeniu in care sa risti complezenta anumitor simboluri
pentru ca, totusi, in acest text miza-i chiar textul, cuvintul, ma bucur ca nu ai fost ademenit de "zeii sexului"
pentru gindul pacatos, nu trebuie iertare; el trebuie sa existe, in orice lectura, in orice intreprindere conexa

mersi, tuturor

marian, am vrut sa-l "implint" in timpul nostru, recunosc, am vrut sa impresionez acolo
despre borges, ce sa zic, m-a influentat destul, credeam ca am reusit sa elimin tot ce inainte incercam sa asimilez

liviu, eu cred ca am ratat, sau, daca vrei, am exprimat o speranta nu o posibilitate
de "alea" nu vom scapa niciodata
din pacate sau din fericire, cutitul poate sa ramina cutit - oricum, tot este, prea mult, la moda sintagma

amandurora, mersi

nu pot sa exprim o parere favorabila
dupa ce te eschivezi [si pe buna dreptate, incadrarea conceptului ar trebui sa faca obiectul unui studiu mult mai complex] cind trebuie sa definesti "generatia literara", invocind [tot in mod justificat] dificultatea demersului, o "lalai" inca jumatate de eseu incercind, totusi, sa oferi o definitie
o "lalai" intr-un mod neproductiv, arid, plictisitor dar, mai ales, neinteligibil
putem admite, cred, ca "generatia literara" presupune un standard estetic care-i defineste pe toti "apartinatorii" ; ca putem sesiza recurenta unor teme specifice; ca, la modul cel simplu, exista un "filon" specific, exista o directie si, nu in ultimul rind, exista un mod de exprimare, caracteristice "generatiei"
puteai sa pornesti de aici - nu sa propui spre asimilare o multime de citate, multe paradoxal-contradictorii
si inca ceva, referitor la autoritatea in materie a unora dintre cei "citati" - acest subiect este, de fapt trebuie, pentru ca vad - nu-i deloc asa, tratat de "critica literara" nu de poeti, scriitori
evident, tupa, dinis, cosa, pot exprima pareri si pot exprima pareri pertinente - dar tu, aici, ai ridicat pretentia de "eseu", de "studiu" asupra unei concept "greu"
sper ca ai inteles diferenta

[nu mentionez in comentariul meu exprimari total defectuoase ca : "trasaturile mai sus amintite, de scepticism..." - ele denota ori neglijenta in conceptie, ori, [mai probabil, cred eu] lipsa de experienta si maturitate literare

"este prea devreme pentru concluzii" - perfect de acord
nu-i prea devreme pentru premise - dar tot ce consideri tu ca fiind relevant sub aspectul coagularii unei generatie este gruparea in jurul unei/publicatii
"ezitarea in fata debutului" nu poate fi o conditie, nu poate fi un element determinant
cam "subtire" generatia