This is a true story; and it happened to a friend of a friend of mine

ne-am luat vreo patru beri și ne-am pus în cur pe-o bordură, în centrul orașului. între timp Chelu ajunsese redactor la o revistă literară. îl priveam cu ură – același dobitoc analfabet. același prieten bun la scandal și util dacă vrei să-ți plîngi de milă. - bagă - ce să bag, a fost simplu. am comentat la greu pe cîteva site-uri, am postat cîteva texte de-ale tale, m-am împrietenit pe fb cu redactorul șef, restul a venit de la sine - pe asta cu textele nu o știam - mare brînză, eu am știut că ai futut-o pe sor-mea? nu-i mare brînză dacă-i gratis, dar Chelu devenise redactor iar textele mele au jucat, în mod evident, un rol important în toată șmecheria. mi-am amintit că multe dintre ele erau poveștile Chelului puțin lucrate și am lăsat-o baltă. - nu-i mare brînză, Chel, doar ești prietenul meu. mă bucur să știu că au ajutat - e plin de poetese la revistă, a mai zis, visînd la ceva. s-a ridicat, s-a uitat, ușor melancolic, spre parcul central, ciudat de pustiu la ora aia, și a plecat. evident eu am fost cel care a cules cutiile goale de pe asfalt, eu am îndurat privirea aspră a unui cetățean, în timp ce le aruncam într-un coș de gunoi. un coș cu o gaură mare în fund. de obicei se întîmpla invers, Chelu făcea toate treburile murdare. eu eram liderul grupului. n-am avut prea mult timp să mă gîndesc la asta. dacă aș fi avut, sigur m-aș fi enervat, sigur aș fi alergat după Chelu, sigur l-aș fi adus înapoi cu șuturi în cur și, evident, Chelu ar fi adunat cutiile goale de bere și le-ar fi pus în coș. în tot acest timp ar fi înjurat o sectă obscură, responsabilă, din punctul lui de vedere, pentru răul din lume. pogromul evreilor. asasinarea magilor. da, au fost asasinați. divulgarea lui moș crăciun. căderea comunismului în Europa de Est. paradoxal, revista la care lucra Chelu era tot un fel de sectă, dacă stai să te gîndești. ceva era putred în mintea Chelului. sau în raționamentul meu. deși, cel mai probabil, ceva era putred la împuțita aia de revistă. - dobitocule puteam să jur că vocea ieșea din coș. m-am uitat rapid în jur, dacă era o cameră video ascunsă în zonă. m-am uitat încă o dată, cetățeanul plecase și altcineva nu era pe stradă. într-un film prost aș fi spus „ce dracu, am luat-o razna” dar sîntem într-o poveste proastă. ca toate poveștile, doar nu ai crezut că a ta-i mai brează. așa că am zis „ce dracu, am luat-o razna”. serios acum, ce spui cînd auzi un coș de gunoi vorbind. coșul era din alea portocalii, sînt peste tot, imposibil să-l confunzi cu altceva. chiar și cu alt coș ar fi greu să-l confunzi, dacă stai să te gîndești bine. era un simplu obiect. și asta învățăm în clasele primare, obiectele sînt neînsuflețite. - mare dobitoc trebuie să fii dacă arunci patru cutii goale de bere într-un coș spart de gunoi. de data asta am fost puțin mai hotărît. dacă sînt provocat, în mod repetat, devin puțin irascibil. - ce pula mea, arată-ți fața, muistule. te fut în gură de bulangiu, vrei scandal gorilă retardată, muie bă trebuie să spun, îmi place foarte mult să înjur în scris. oral îmi place mai puțin. nu prea am nimic de cîștigat. din contră. dar în scris este minunat. îmi dă senzația că aș fi un macho. nu mai spun de distracție. se vînd foarte bine textele la care apare avertismentul pentru limbaj vulgar. sau cele cu futaiuri. cel mai bine se vînd cele cu futaiuri și limbaj licențios, deopotrivă. în orice caz, recomand tuturor să înjure, cît mai diversificat, cît mai original. deși nu cred să fie vreo problemă dacă nu. sînt foarte tolerant de felul meu. s-a dovedit că muistu era chiar coșul. pentru că m-am uitat foarte atent și nu era nici un dispozitiv de redare sonoră pe aproape. pentru că am scos din coș tot ce era pe acolo, evident nu mare lucru, ce rămăsese agățat de margini, lîngă spărtură, și m-am convins că nici acolo nu era nimic ascuns. vorbea, deci, coșul. impresionant. nu doar că vorbea, dar mai și rîdea, răgușit, foarte personal și impertinent. asta a făcut cînd i-am spus că m-am prins de schemă, cînd l-am atenționat că-l ating dacă mă mai face încă o dată dobitoc. a rîs și era clar că rîsul ăla nu are nimic de-a face cu vreun reflex social. era rîsul unui golan pe bune, dar m-a pus în dificultate. nu puteam să-l ard pentru că sînt un om de caracter. iar un om de caracter nu arde pe nimeni pentru că rîde, cînd avertismentul a fost dat pentru ofensă verbală. dilemă. să mă las umilit de-un coș de gunoi, nu dădea bine. să-mi pun mintea cu dementu, la fel. iar nebunu se dezlănțuise pur și simplu. cînd mă înjura, ca la ușa cortului, cînd mieuna ca o pisică, cînd urla ca un descreierat, cînd plîngea și amenința că mă dă pe mîna procuraturii. în orice caz, nu te puteai înțelege omenește cu el. avea, probabil, o depresie, un episod psihotic, dracu să-l ia, se mai întîmplă. sau era, pur și simplu, isteric. ar fi trebuit să fiu mai înțelegător dar mi-a trecut prin cap ideea că toți marii scriitori au fost ușor extravaganți. iar partea cu „mari” conta mai puțin în acel moment. trebuia să fiu extravagant. era momentul meu de glorie. mă fute, îl fut. simplu. l-am prins bine de margini. l-am imobilizat în așa fel încît să nu mai poată mișca. scotea un sunet urît cînd se mișca. scîrțîia îngrozitor. i-am tras două după ceafă. a amețit, mi-am scos sfredelul și l-am înfipt scurt și feroce în gaura aia lăbărțată. s-a opus, la început se opun toate, dar sînt numai figuri. de fapt visa, și coșul, să fie luat cu japca măcar o dată în viață. psihologii numesc asta proiecție sau interpretare simbolică a viselor. ceva pe-acolo în orice caz. apoi a început să geamă încetișor. cînd am terminat se întuneca. i-am tras-o coșului de trei ori la rînd. mai mult decît oricărei femei. de fiecare dată am avut orgasm. l-am avut cum am vrut eu. la sfîrșit l-am plesnit încă o dată după ceafă, dar prietenește, intrasem în rîndul marilor scriitori. eram fericit cînd am plecat. coșul zîmbea. Poetul care-a futut un coș de gunoi. niciodată viața nu a fost mai frumoasă. - sună-mă, a spus, să mă suni, mă acasă am scris o povestire genială despre această întîmplare. o povestire romantică, atractivă, cu scene de sex autentic, sălbatic și intensitate emoțională. a trebuit să transform coșul într-o curvă dar măcar am putut să scriu despre sîni și matricea vieții, micul teritoriu de carne și fantezie, supus dintotdeauna, pizda femeii. contam pe Chelu să mi-o publice în „Ciuboțica Aliterată”. - salut, Chel, am ceva pentru tine - salut mă, îs vexat. era, desigur, deprimat. boala secolului ce mai. dar Chelu avea un motiv valabil - cum mă, redactorii nu-s niciodată vexați, așa i-a făcut Șefu, de-a pururea veseli, fericiți întodeauna. n-ai sesizat cît de vesel cîntă păsăricile de cînd ești redactor? -aia-i, nu mai îs. m-au dat afară de la „Ciuboțică” nu trebuia să spună mai mult. Chelu plecase visînd la femei. restul este ușor de închipuit. dintre toate a trebuit să o aleagă exact pe Aludia. dintre atîtea, Aludia trebuia să fie cea mai imbecilă fufă. i-a tras cu ochiul cînd l-a văzut. și-a scos limba aspră și l-a lins pe obraz. s-a lăsat înghesuită în toate colțurile din redacție. l-a lăsat să-i despice bucile pline de grăsime și să-i bage degetul în cur. l-a închis în budă cu toate poeziile ei. l-a obligat să le citească. cînd amărîtu n-a mai rezistat, i-a spus Șefului că o hărțuiește sexual. Chelu a zubrat cît ai zice pește iar în curul ei își bagă, acum, degetul, redactorul șef. în acest timp Aludia face critică literară. face praf altă parașută. zîmbește noului redactor. mai scrie cîteo poezie. a doua zi am cumpărat „Ciuboțica Aliterată”. pe ultima pagină, într-un colț, un anunț concis, profesionist, „pe un motiv de comportament instabil și improbabil în raport cu sexu frumos, domnul X nu mai este editorul nostru”. am recunoscut imediat stilul redactorului șef. vedeam momentul de parcă eram la cinema. și-a dat peste cap cele două șuvițe rebele, și-a suflat mucii de mocheta portocalie, și-a scos, cu regret, degetul din curul Aludiei și a început să scrie. noi nu acceptăm așa ceva. în trei ore totul era rezolvat. în tot acest timp Aludia avea ochii plini de lumină. ochii ei străluceau ca două supernove mititele si perverse. dacă te întrebi de ce, nu ai imaginație. eu i-o trăgeam coșului, Chelu era dat afară. fără să i-o tragă, cu adevărat, Aludiei. două experiențe limită. două experiențe extreme. existențiale. experiența coșului de gunoi a fost, totuși, cea mai erotică din viața mea.