Adrian Nicula

Banalitate de azi reprezentată prin nimicuri: Scrisori desigilate de prin străine plicuri, Conversații fără sfârșit despre hotărâri importante abia mâine, Stupidități de știri fără rost, care ar

Trăiesc pentru un moment, Trăiesc pentru a ajunge de la un moment la altul, Între momente caut deja momentul următor, O clipă pe care vreau să-o trăiesc, O secundă ce vrea să fie trăită. Un

Sintezele, revoluții împotriva babiloniei permanentelor stări de veghe, Ancore revelatoare ale unui spirit ce stăruie în liberă individualitate, Opus tuturor tendințelor de nivelare social politic

Printre dărâmături de cuvinte Uzurpate, cuvinte-abuzate, Cuvinte lipsite de substanță, Neferice vise destrămate, Suflete caută în disperare Ieșirea din starea de asediu, Unde noțiunea de

Un munte falnic, cu-ale lui culmi semețe, Ispititor, te chiamă spre-al escalada: Asemeni unui rege lumea vei sfida, Iar gându-ți va zbura spre viziuni mărețe. Muntele e cheia libertății

Natură moartă în melancolice culori Îți acaparează întreaga atenție Provoacă suav odihna gândurilor neobosite Spre un binevenit repaus. O tăcere relativă, binefăcătoare, în mijlocul unei gări

Tudor se închisese de mai mult timp în camera sa de student și citea carte, după carte. Uitase de timp. Astăzi era o zi însorită de octombrie și Tudor asculta pentru a nu știu câta oară sonata

Claustrul: loc pustiu, lipsit de suflet... Murise-atunci când și-a pierdut menirea. Palidă și stearpă, i-a rămas mândria, Amăgitoare încă și severă: Ce poate fi mai trist și mai amar? Și-a

S-au furișat în adăpostul nopții Cerșetori, bețivi, drogați, Zdrențăroși, conduși de o fecioară: Au așteptat, să se îndepărteze, Cei ce au cinat în taină și au năvălit în casă, S-au năpustit la

Serenitatea cerurilor tale - antagonistă disperării Alegoriilor de coșmar, ce populează pânzele, Psihozelor personificate, furnici, lăcuste, pietrificată putrezire, Monștrii paranoici, diabolici

O stare de așteptare între cer și abis, În care hopliți înțepeniți Și-au depus panoplia Pe pământ pentru ca să joace Un syrtaki liber de prejudicii, Unde-și pot învinge melancolia. Menadele,

La început a fost Vocea, Care a pronunțat Cuvântul. Iar Cuvântul a însemnat Chemarea, Jeanne, tu ai ascultat acea chemare. Prima hrană spirituală a fost laptele Primei voci, creatoare de

Bătăile inimii le-ascult distinctiv, Fiecărei vietăți în parte, ... În caz de pericol, toți ne apropiem instinctiv, Pe un ultim petec de pământ, Precum se-alătură filele din cartea

Atlanți și cariatide, Ne susținem reciproc În condiția aceleași credințe Unuia în celălalt. În pofida infaustei potrivnicii: Trăim!

Măștilor frumoase, fraților, surorilor, Chipuri idealizate pentru mormintele unor necunoscuți, Portrete idealizate pentru iluzionarea fățișă a sobrului, Artă pentru arta de a șterge toate

Te iubesc, tu, înger al răzbunării, Te aștept cu garoafele în mână, Nu știu ce-aștept, iar destinu-mi amână Acel ultim răspuns al întrebării Dacă mi-am făcut datoria de om. E deja târziu, nu mai

Micul Prinț m-a luat de mână, m-a invitat, Să stau cu el măcar un ceas, să ne plimbăm Pe minunatul său tărâm de poveste, Și, ca prin vis am fost purtat în paradis. Împreună călătorim,

Cum poți învinge în fața unui zeu? Demascându-i deplina neputință. Faraon, ai știut să aduci viața, Dar nu ai știut să împiedici moartea, Nici nu ai fost pregătit pentru haos, Nu ai

Meditez, la umbra unei ruine, Ce a fost odată un arc de triumf, La estetica străvechilor latini Concentrată asupra-absolutului: Marmora și arta împăcate-n duh, Ancore în spațiu și

Culorile vii ale frescelor se topesc și se preling Pe toți pereții catedralei, Albastrul de lapis Cade în stropi mari și calzi de pe tavan Pe capetele ridicate spre rugăciune, Mânjește fețele

Pianul Era o cameră strâmtă Totul era scăldat în lumină. În cameră: un pian părăsit. Linoleul de pe jos era extrem de neprimitor. Praful plutea dezordonat în razele soarelui. Pianul

Ignobilă fiară Tronezi în fața Thebei Mândră și bizară, Ai stat de strajă Pentru un singur scop: Să-l descoperi pe cel însemnat. Zeii te-au înșelat: La întrebarea ta Au murit