Poezie
Sfinx
1 min lectură·
Mediu
Ignobilă fiară
Tronezi în fața Thebei
Mândră și bizară,
Ai stat de strajă
Pentru un singur scop:
Să-l descoperi pe cel însemnat.
Zeii te-au înșelat:
La întrebarea ta
Au murit neștiutorii,
Cei, al căror destin
E anodin, inofensivi
Nefericiți, cei nechemați!
Mult sânge ai vărsat,
De viteaz, nevinovat,
După bunul plac al zeilor,
Și tot după voia lor, măgulitoare,
Vei fi fost jertfită,
Vei fi fost batjocorită
De un biet păstor:
El e cel căutat,
Pentru calvarul predestinat!
A fost singurul,
El ,care te-a înțeles,
Care nu s-a temut!
Sfinx, te-ai întrebat vreodată
De ce exiști, de ce trebuie
Să fi ceea ce ești?
Fără el, tu nu ai fi avut
Nici un temei de existență,
Nu ai fi fost creată!
Tu? Unealtă crudă?
Când l-ai privit în ochi,
Þi-ai văzut netrebnicul sfârșit?
Þi-ai văzut mișelia
Încrederii în cei, ce te-au năimit pentru crime?
Zădarnicia în ceea ce ai crezut că ești?
Înciudatul suicid
A fost răspunsul tău
La acela care s-a dovedit de a fi
Om!
002.415
0