Poezie
Glanum
1 min lectură·
Mediu
Meditez, la umbra unei ruine,
Ce a fost odată un arc de triumf,
La estetica străvechilor latini
Concentrată asupra-absolutului:
Marmora și arta împăcate-n duh,
Ancore în spațiu și timp, mărturii
Unor vremuri de nedreptăți mărețe,
Unde arta fost-a muncă de uriași
Fără identitate, fără soartă,
Giganți ai hybrisului necunoscut.
Arta, ce de veacuri înfruntă timpul,
Alături de alte valori perene:
Livezile seculare de măslini,
Viile aducătoare de sevă,
Chiparoșii: veșnicile lumânări
Aprinse unicei veridice religii:
Dorinței nemărginite de viață
Împlinite în exprimări depline,
În zămisliri irevocabile, de
Care depinde întreaga ființă:
Crearea unei valori statornice
Poate sluji de punte de trecere
Peste impasuri și obstacole, ce
-mpiedică vitala motricitate,
Spre necesara sacră libertate,
Este mărinimia abundenței,
Din care viața se-nfruptă cu prisos
De câte ori sculptează o constantă
În rândul de valori universale
Ce susțin tăriile cerurilor.
00909
0