Adrian Munteanu

Pentru că mai scrieți încă,
Nu umblați doar după ouă,
Cinste vouă !

Celui ce are dragoste în suflet, la ceas de sărbătoare, luminate să-i fie cărările Învierii !

O steluță într-o zi ca asta, când până și muzele se odihnesc, nu e de ici colea. Sincere felicitări !
Ca să fiu sigur că mă citești, îți răspund și aici, deși ți-am raspuns și la mine

Pentru că mai și citiți,
Nu umblați doar după ouă,
Cinste vouă !

Muzele le-am închiriat, dar - pentru că nu au nevoie de banii mei -mi-au impus un cutremurător supliciu : să public câte un sonet în fiecare zi, cât îmi vor mai da zile pe acest pământ.
Ce zici de provocarea asta ? E ,în primul rând, o provocare pentru mine. Afurisit voi fi dacă nu o respect.
Paște fericit îți urez, cu lumină în casă și în suflete!
Așadar, pe mâine !

Iulian și tuturor care vor fi pe aproape și în această zi supusă mai mult repaosului și mai puțin creației,

Pentru că mai și citiți,
Nu umblați doar după ouă,
Cinste vouă !

Muzele le-am închiriat, dar - pentru că nu au nevoie de banii mei -mi-au impus un cutremurător supliciu : să public câte un sonet în fiecare zi, cât îmi vor mai da zile pe acest pământ.
Ce ziceți de provocarea asta ? E ,în primul rând, o provocare pentru mine. Afurisit voi fi dacă nu o respect.
Paște fericit tuturor, cu lumină în case și în suflete !

Dana, Liviu si tuturor celor care au avut bunavointa sa ma citeasca,
Dincolo de multumiri, va urez, la randul meu, ca sfintele sarbatori sa va aduca lumina in casa si in suflet.
Adrian

După aceste versuri, venite la ceasul cel mai potrivit, nu se mai poate adăuga decât un gând : să petreci sărbătorile în pace, cu lumină în casă și în suflet, vestitorule !

Mae,
Ca să fiu sigur că citești, ți-am scris si la mine și aici ceea ce ai dorit să știi de la mine, referitor la Sonetul 22

N-am încercat să criptez prea mult. Pe scurt, m-am străduit să sintetizez atmosfera și conținutul următoarelor reflexii :
Umanitatea se află într-un stadiu haotic, există crize mondiale și eșecuri ale tuturor principiilor etice și mortale. Oamenii s-au lansat în războaie, unii contra altora și toți contra tuturor. Ideea mea este că , în aceste momente, nu ne mai rămâne alt remediu decât să ne întoarcem la înțelepciunea trecutului, să extragem din codice orientarea precisă pentru a ne călăuzi în momentul prezent, să bem din izvorul tradițional al augustei înțelepciuni a naturii, să căutăm primele albii ale înțelepciunii cosmice.
Dacă nu s-a înțeles, să-mi fie iertată limita de a rezolva în câteva rânduri o ideea de prea mare amplitudine.
Sărbătorile cu bine și cu lumină în casă și în suflet.
Adrian

Mae,

N-am încercat să criptez prea mult. Pe scurt, m-am străduit să sintetizez atmosfera și conținutul următoarelor reflexii :
Umanitatea se află într-un stadiu haotic, există crize mondiale și eșecuri ale tuturor principiilor etice și mortale. Oamenii s-au lansat în războaie, unii contra altora și toți contra tuturor. Ideea mea este că , în aceste momente, nu ne mai rămâne alt remediu decât să ne întoarcem la înțelepciunea trecutului, să extragem din codice orientarea precisă pentru a ne călăuzi în momentul prezent, să bem din izvorul tradițional al augustei înțelepciuni a naturii, să căutăm primele albii ale înțelepciunii cosmice.
Dacă nu s-a înțeles, să-mi fie iertată limita de a rezolva în câteva rânduri o ideea de prea mare amplitudine.
Sărbătorile cu bine și cu lumină în casă și în suflet.
Adrian

În aceste zile, când lumea nu prea mai citește și eu personal am senzația că ne străduim în gol, introduci o temă esențială : fariseismul uman, al celui care se închină la icoane, dar necinstește imaginea semenului, om ca și el.
Înaintea Paștelui și numai cu o zi în fața îndureratei prosternări la picioarele crucii pe care va fi rastignit Iisus, aduci imaginea celei mai dramatice și perpetuu actuale confruntări pe care, dintotdeauna și cu atât mai mult acum, omul a purtat-o cu sine și cu ceilalți.
Homo hominis lupus este la tine imaginea centrală și definiția contemporaneității. Acesta este un adevăr resimțit de fiecare. Faptul că pui , în final, întrebări fără răspuns ne reprezintă, de asemenea, și ne definește.
De această dată profesorul Escu este un erudit și mai puțin un persiflator. Tema o impunea.
Credeam, la un moment dat, că vei adânci teoria potrivit căreia icoana, ca un chip cioplit ce este, se ridică, în fond, împotriva preceptelor bisericii, dar ai avut alte priorități de urmărit. Chestiunea ar fi comportat numeroase divagații și probabil este o temă în sine, de dezvoltat altădată.
Punctări necesare , cu teme majore, a căror acuitate o resimt.
Cu tine, scriitorule, fie sărbătorile luminate și pline de speranțe !

Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, lumina si sperante de Sfintele Sarbatori, pentru gestul tau.

Rostire frustă - încă din titlu, dar și în interior - înmuiată subtil în lirism.
Remarc : \" nu înfige cuțitul în pâine sângele grâului va țâșni în aer \", dar și o oarecare ruptură între ideile conținute.

Poemul poate fi luat și ca o ars poetica.
Remarc cadența frântă care, la urma urmei, potențează imaginea sublimului și ternarului din verbul poetic.

Expresiv poem despre neputință. Tocmai pentru că este expresiv, i se adaugă, poate fără voința creatorului, candoarea.

Un poem în intenție, un eseu cu inserturi poetice în fapt.

Final cu largi reverberații, cu o aură de martiraj al existenței, consumată în anonimatul fiecărei trăiri.
Un final în ton cu Săptămâna Patimilor

Poemul mi-a amintit, mai întâi, de orbul lui Blaga, evident pe plan ideatic, nu stilistic.
Interesantă definiția lumii ca o structură din perechi de cărți. Formula e în măsură să lărgească orizontul, până la existența lumilor paralele.
Asocierea între săracii morți crucificați și computer mă depășește ca intenție.
În schimb e expresivă gestica melcilor pe cutii de carton și limbajul lor la firul ierbii.
Ideea de participare complexă, colorată, din final trasează reverberații puternice, probând o fire de un lirism lucid.
Mulțumesc pentru adăstarea în dreptul sonetelor.

Proză cu final deschis căreia îi remarc actualitatea din două puncte de vedere ( dacă nu există cumva și al treilea. Asta ca să folosesc și eu parantezele de care abundă proza de mai sus ) :
1. al timpului referențial. Cititorii constată că acțiunea a avut loc cu numai câteva zile în urmă. Din acest punct de vedere proza se apropie de noțiunea de eseu jurnalistic, de foileton.
Rămâne să ne întrebăm în ce măsură prospețimea ei se păstreză odată cu scurgerea zilelor, atunci când destule trimiteri de azi nu vor mai avea relevanță.
2. al structurii subiectului. Personajul are preocupări prioritare pentru majoritatea cititorilor, plasâsndu-se alături de ei, luându-i martori și trăitori afectivi. Boala, ca o componentă socială cu tentacule surprinse în multiple planuri : al travaliului zilnic pentru recuperare, ala ignoranței, al primitivismului comportamental de care mulți dau dovadă atunci când este vorba de medicină.
Da, există și un al treilea punct de vedere :
3. al tratării detașate, cu marcată intenție de oralitate, mai ales prin completările din paranteză.
Este o încercare.

Anca, Vasile, Bogdan,

Sunt la capătul unei zile care m-a copleșit prin solicitările ei. N-am putut, însă, să nu vă aduc mulțumirile mele pentru adăstarea consistentă sub luminile și umbrele pe care m-am străduit să le pun în sonete. Vă promit să revin.
Oricum, datorită vouă, luminile se sting altfel, cu blândețe și speranță.

Codrina,
Mă bucur, mai întâi, că treci , din când în când, și pe la sonetele mele.
În privința noului tău poem, chiar nepremeditat fiind, se apropie, mai degrabă, de speranță decât de deziluzie, cu acea notație din paranteza celui de-al doilea vers.
Apoi introduci, extinse, imaginile zilei, târâte prin praful orelor, într-un vis continuu.
Finalul mi-a creat senzația curgerii firești a timpului , dar și truda cotidiană ce ne este impusă pentru împlinirea lui.
Mă deranjează doar o formulări care crează ambiguitate: \" s-o tâlhărești prin toți porii / Doar, doar o înțelege că nu sunt pentru tine .\" Nu cred că este vorba de porii care nu sunt pentru tine. Mai degrabă legătura se face undeva mai sus, dar nu e identificabilă.
Notarea unui flux al trăirilor, așa cum sunt înregistrate pe retină de la prima mână e o sabie cu două tăișuri prin raza căreia ai trecut cu bine.

Codrina,

Mulțumesc că ai trecut și pe la sonetele mele.
În privința noului tău poem, începutul l-am resimtțit , mai degrabă ca o speranță decât ca o deziluzie, datorită notației din paranteză care răstoarnă planurile. Apoi domină imaginile zilei, târâte prin praful orelor, într-un vis continuu.
Finalul mi-a creat senzația curgerii firești a timpului ( dominantă, cum se vede ) dar și truda ce ne este impusă pentru împlinarea lui.
Aș avea de făcut doar observația unei formulări care face loc unei confuzii : \" s-o tâlhărești prin toți porii/ Doar, doar o înțelege că nu sunt pentru tine. \"
Nu cred că este vorba de porii care nu sunt petru tine. Mai degrabă legătura se face mai sus, dar nu e identificabilă.