S o n e t 2 2

adrian, continui sa iti citesc sonetele, chiar am cules un material despre sonet, ma gandeam sa-l postez

de data asta imi dau singura o bila neagra, pentru ca nu inteleg despre cine e vorba;

Mae,

N-am încercat să criptez prea mult. Pe scurt, m-am străduit să sintetizez atmosfera și conținutul următoarelor reflexii :
Umanitatea se află într-un stadiu haotic, există crize mondiale și eșecuri ale tuturor principiilor etice și mortale. Oamenii s-au lansat în războaie, unii contra altora și toți contra tuturor. Ideea mea este că , în aceste momente, nu ne mai rămâne alt remediu decât să ne întoarcem la înțelepciunea trecutului, să extragem din codice orientarea precisă pentru a ne călăuzi în momentul prezent, să bem din izvorul tradițional al augustei înțelepciuni a naturii, să căutăm primele albii ale înțelepciunii cosmice.
Dacă nu s-a înțeles, să-mi fie iertată limita de a rezolva în câteva rânduri o ideea de prea mare amplitudine.
Sărbătorile cu bine și cu lumină în casă și în suflet.
Adrian

Ca de obicei, un sonet frumos. Cu un singur lucru nu ma prea impac, si anume cu acel \"zborului astral\" din final care mi-a zgiriat urechea.

adrian, inainte de toate, multumesc de urari;si tie, asemenea

stii cum e chestia aia cand ai un solz pe ochi, sau cand iti pica fisa?! mi-a picat.

ideea o prinsesem , dar asa cum incepe strofa

\"esti intruparea lumii de-o fiinta
umanitate, ...\", parca nici acum nu ma impac cu versul asta, mi se rasuceste un pic mintea.

gata.
pe curand.