Adrian Munteanu

Mă feresc de controverse neproductive, așa că nu voi continua, deși sunt multe de spus.Îmi permit doar să te sfătuiesc, acceptând tot ceea ce încerci să demonstrezi, mai ales pentru că o faci cu decență, că nu e \"profesionist\" să emiți judecăți despre creația cuiva examinându-i un singur text, când, numai pe acest site mai sunt alte 764 de texte(!!!!) O minimă căutare, ți-ar fi scos în față diversități în construcție, mergând până la experiment ( spre exemplu sonete în care toate cuvintele încep cu aceeași literă, apreciate de Șerban Foarță și Martha Petreu care a publicat o pagină întreagă de asemenea texte în Apostrof, o revistă, de altfel, extrem de atentă la ce și pe cine publică)și sonete urbane, cu aurolaci, curve, copii ai străzii și bolnavi incurabili.
Întâmplător intri pentru prima oară și comentezi ceva tocmai la un text care este unul dintre primele scrise de mine, în 2003, uitat între timp și neapărut în nici una dintre cele șase cărți ale mele și pe care l-am pus aici din alte principale motive. Mai ales din acelea de constituire a unui depozit de rezervă, in cazul in care s-ar întâmpla ceva cu memoria calculatorului meu.
Apoi mai e ceva legat de circuitul autor-cititor pe care eu îl văd altfel decât majoritatea celor din preajmă. Eu nu vreau să incifrez, pentru că scriu pentru oameni, nu pentru a-mi demonstra capacitățile cerebrale și bagajul de noțiuni teoretice. Ele pot impresiona, dar nu emoționează. Un cuvânt care a cam fost uitat de \"inovatori\". Și tocmai aici se va face diferența, dacă vom privi un pic peste ziua de azi.În ceea ce, ca să folosesc un alt cuvânt \"prăfuit\", se numește Talent, adică ceea ce există dincolo de căutările tale inovatoare și teoretice, dat de Cel de Sus. De loc întâmplător, ceva asemănător mărturisea chiar ieri, la Brașov, în lansarea pe care a avut-o, Ion Mureșan și a lui \"Carte Alcool\".
Cu prietenie

Nu întreba autorul ce a vrut să spună cu unele versuri. Asta nu mai întreabă nici profesoara de română la școală.
Cuvintele noastre nu sunt ponosite. Doar unii, mai deștepți, încep să strâmbe din nas, considerându-se ieșiți din rând și plini de energie și noutate în expresie.Ei cred că începutul se face dărâmând schelele. Numai că astfel, până la urmă, nici ei nu spun decât banalități și se calcă în picioare căutându-și un loc în primele rânduri. N-o să-l vadă niciodată, de atâta ceață în jur. Zidirea lor e gata prăbușită.

Cu mare întârziere văd și eu acest anunț, iată, după consumarea lui. Mă bucur pentru reușită.
Ca un om care organizez cu relativă constanță întâlniri asemănătoare, unul dintre ele fiind recitalul de muzică și poezie de dragoste realizat împreună cu cvartetul Gaudeamus al Filarmonicii din Brașov, înțeleg, cu atât mai mult, utilitatea, farmecul, ineditul unor asemenea evenimente artistice.
Felicitări, Florian și succese multe în viitor.
Un singur lucru vă sfătuiesc. Să nu puneți pe scenă poeți care nu știu să-și rostească versurile la un nivel cel puțin mulțumitor, că strică tot spectacolul, indiferent de calitatea poeziei lor.
Curaj! Dar, de fapt, știu că aveți.

Plăcută și pentru mine amintirea unui sonet din volumul 1. Parcă a trecut o viață de atunci, deși sunt numai șase ani. Dar s-au întâmplat multe. Prea multe. Dar e bine așa. Din comoditate și liniarism al vieții nu iese nimic. Așa, tot se mai alege câte ceva. Măcar o apreciere prietenească.

Înseamnă că nu prea mai citit până acum. Ai fi descoperit de 761 de ori muzicalitatea de care vorbești.

Mulțumesc de efort. Facem și desfacem. Să o luăm, uneori, ca o joacă. Altfel se plictisesc unii. Eu nu.

Chiar ma simt bine așa, cu o singură voce care nu sparge tăcerea, ci o amplifică. Ne auzim noi când trebuie. Și încă bine.

A fost. De acum urmeaza Brasovul.

Încerc să-i țin și eu. Dar eu știu ce voi reuși ?

Simt aici aripile de îngeri păzitori, altfel decât aceia din coșmarurile mele pământești.

Angela, această solemnitate a vibrației dintre viață și moarte, pe care o intuiești înainte chiar de a citi cartea, este semnul cu care aș fi încântat să rămână toți cei care se vor nevoi să-i parcurgă cuprinsul. Mulțam pentru neobosita veghere.
Dana (și Dan), vouă vă voi rezerva mereu locuri în primul rând. Și voi fi onorat că nu m-ați uitat.
Anni, încă vreau și nădăjduiesc în semnul divin de îngăduință pentru truda mea, deseori însingurată. Va fi o carte și pentru voi două, pentru că nu uit îngerul înger care este Mara.
Raul, te aștept cu drag. Trage-i de mânecă și pe cei care ne-ar putea fi aproape, dar nu știu ce-i așteaptă.
Florin, mereu vei fi în sală, știu. Și mai trebuie să plănuim câte ceva.
Liviu, aproape că nu-mi imaginez lansări (brașovene sau nu) care să nu te aibă în preajmă. Și nu se poate fără o carte spre rosturile tale.
Costin, de la primul volum lansat la Iași, alături de cartea ta, până la cel de-al șaselea, a fost dar o aruncătură de clipe. Dar ce de trăiri comune!
Adriana, a face o lansare brașoveană fără tine, înseamnă că am greșit cărările. Va fi în 9 decembrie, dar mai vorbim.
Ștefan, bucurie comună, pentru trăitori întru vibrație lirică.

Mai rar această privire nostalgică, oricum jinduitoare, dinpre înafară spre înăuntru, spre lumea pe care cei mai mulți o lasă și prea puțini tind s-o recupereze.Felicitări și îmbrățișări pentru această râvnă optimistă, succes mult la lansare și traseu fericit, fără hârtoape, acestei Burgundii ideale.
Dacă n-aș avea și eu lansare la Brașov și apoi la Cluj, tot în această lună, m-aș mai fi încumentat la un drum și spre București. Îmi amintesc că anul trecut îmi lansam și o carte la acest Târg cu nume tineresc. Acum însă, cu atâtea cheltuieli, am ajuns la fundul sacului.
Cu gândul la tine și la prezența Marei printre cele ce primește cartea ca un dar de suflet.

Păi dacă n-ai dat un semn...Că te ajutam să faci o acțiune și în Brașov. Bașca faptul că te puteam ajuta la lectura publică. Nu de alta, dar uneori e necesar cineva care să știe să citească fără să se plictiseasă auditoriul. Altă meserie, cu altă pălărie. Ei, dar cunoștințele de prin partea locului au fost uitate.Eu nu insist. Ziceam și eu așa, din amabilitate.

Mulțumesc pentru urări și speranțe. Provocarea tocmai în asta constă : în formula “de jurnal”, așadar cu valențe epice, “împrumutată” acelei structuri impuse, caracterizată prin subsumare a lirismului total, adică unde te-ai aștepta cel mai puțin să o întâlnești. Dar ce ne-am face fără provocări?

Cristina, cititorii \"tăcuți\" sunt cei care caută în adânc.
Anni, în ce te privește știam că nu ești departe. Cam pe aici este intenția, chiar dacă nemărturisită : în a pune totul în tiparul neutării unor trăiri care se pot transforma în victorii.
Radu, cartea s-a scris că așa a vrut ea. De această dată mă consider o unealtă, corpul prin care a trecut totul, dar nici nu a provocat și nici nu păstrat fluxul trăirilor. De supărat nu am pentru ce. Decât să mulțumesc, cum o fac tuturor, că îmi certificați prezența de dincolo de cuvânt. E important să știu că se simte vibrația pe care cuvântul doar o întrezărește.

Mă bucur că ne auzim, că știm unii de alții. La Cluj va fi prima lansare, așa că nu trebuie să bați drumurile. Rămâne doar să o stabilim concret. Dau eu un semn din vreme. Cred că va fi la sfârșitul lui noiembrie. Oricum pana in 20 cartea iese.Pe curând.

Mă străduiesc să fiu o părticică din suferința colectivă, să nu o trec sub tăcere, ca o purificare. Cercetându-mă astfel și mărturisindu-mă am senzația că nu mă izolez. Chiar nedeclarat, cred că fiecare face același lucru. Privesc de aceea cu modestie ceea ce duc înainte ca o povară de câțiva ani buni.
Cu drag.

E o mișcare rotitoare de cuprindere, pe care autorul a simțit-o și a transmis-o după puterile sale. Dacă ea apare undeva, pe retina vibrațiilor adânci ale receptorului, e un mare punct câștigat. Un traseu care-și intuiește finalitatea.

O documentație elaborată, minuția celui care are conștiința că poate redescoperi valori mai puțin cunoscute, un miracol al bunului-gust, rar întâlnit pe la noi, mai ales în aceste vremuri cu v mic. Pagini și contribuții ale unui internaut care face cinste acestui site.
Când voi ajunge la Freiburg ( acolo unde adăst, din când în când), promit să caut
panoul din dreapta al altarului lui „Matthias pictorul”.

Nu ne lăsăm. Orice-ar fi. Nu avem ceva mai bun de făcut. Așadar, să ne auzim cu bine.

Parcă nu știu că întotdeauna ai dreptate ? Te mai incit și eu la comentarii. Cu drag.