Adrian Munteanu

Am văzut târziu mesajul. Acum bucuria e mai mare, pentru că n-ai lipsit de la întâlnire.
Invitația pentru miercuri îți este și ție adresată, cu scuzele pe care le formulez dinainte, dacă cumva mesajul Sonetului 127, al patimii, va fi prea licențios. E un test din care vreau să învăț până unde se poate merge într-un sonet.
Pe curând.

M-a bucurat prezența voastră la un sonet dedicat iubirii. Într-o asemena încercare rostul textului nu s-ar împlini fără destinatarul găsit acasă. Stimulat de receptivitatea textului, revin pe o temă apropiată, dar, în același timp, mult modificată, ca optică și ca incisivitate.
Nu ezit să cred că Sonetul 127, pe care-l veți putea citi miercuri, va lăsa pe unii cu gura căscată, gândindu-se că autorul sunt eu.
E o invitație, făcută cu toată prietenia mea.

Dacă n-ai fi citit acest sonet aș fi considerat că mesajul lui n-a ajuns unde trebuie. Acum sunt liniștit. Dacă n-ai plecat încă în vacanță te rog citește sonetul de miercuri, Sonetul 127. Faptul că, în mod evident, se mai dorește sonet de dragoste, m-a stârnit. Revin cu ceva pe care unii, poate, îl vor considera o insolență, dar aș vrea să știu până unde merge acceptarea. Te avertizez că, oricum , e altceva decât până acum.
Pe curand cu prietenie.

Eugenia - Bun venit pe la mine și pe agonia. Cât mai multe izbânzi și alte clipe de muzică poetică trăită împreună.

Angela - Același bun venit. Voi reveni, pentru că numele tău îndeamnă la desfășurări poetice fără îngrădire temporală.

Descarcă-ți căsuța. Nu se pot trimite mesaje.

Ce-ți place ție, înseamnă o bucurie specială pentru mine.
Păstrez regretul că datorită acestui ritm impus, nu pot fi mai des aplecat , la rândul meu, asupra textelor tale. Ca să am și eu momentele mele de trăire în liniștea cuvântului sensibil.
Cu prietenie.

Interesantă asociere. Nu m-am gândit , dar, având în vedere antecedentele cunoscute, este posibil ca această legătură și imagine să fi rămas în mine fără voia mea.
Cu mulțumiri pentru reflexivitate.

Cred ca întâlnirea și despărțirea adevărată se produc o singură dată în viață. De aceea, pentru mine, momentul are atâta greutate. Aici este mai mult decat atât. Este o preluare din mers a unor destine, dacă vrei, intrarea într-un corp nou care este obligat să pornească de la început pe drumurile veșnicei treceri.

Foaarte frumnoasă lectură care nu preia idei , ci le întregește.
Respecte si prietenie.

Înțeleg aluzia, dar rămân un timid în fața unui maestru. De la Codreanu încoace schimbările bat pasul pe loc.
Prea plecat pentru bunăvoința acestei treceri.

Facă-se voia ta. Te voi anunța când voi mai traversa asemenea efuziuni sentimentale.
Frumoase rămâneți oricând.
În legătură cu schimbarea, mă voi strădui. Nu e întotdeauna prea ușor.

Desigur ca sonetul avea o prima destinatara, dar muzica unui sentiment ne face și nouă bine. Îți sunt recunoscător pentru sprijinul tău în toate momentele, mai ales atunci când este nevoie. Rămân dator cu un mesaj.
Pe curând.

Anda - ar fi fost culmea să nu-l fi citit, după ce l-ai generat. Aștept comentariul.
Andreea - prezență insolită pe la mine, dar parcă ne cunoaștem de când lumea. Nu mă uita.
Codrina - când sufletul ți-e frumos, se produce un miracol. Uită-te în oglindă : îți va zâmbi un chip la fel de frumos, așa cum e și interiorul.
Elia - m-ai impresionat pentru grija fata de problemele mele și pentru sensibilitatea constanței, sau constanța sensibilității tale.

Interpretez tăcerea, e advărat, în stil propriu. Adevărul raționamentului că cei prezenți se exclud rămâne valabil în cazul vostru, cei care nu odată, și acum chiar, ați fost alături de frământările mele. Realitatea rămâne. Calculul pe care l-am făcut nu numai că se menține, dar se întărește. Iată, la sonetul 121, acela în care n-am făcut altceva decât să adaug sintagma \" Ultimul \", s-a ajuns acum la aproape 250 de vizitări, cât prezențele unei săptămâni întregi. Nu pot anula concluzia pe care am formulat-o că avem de a face cu o comunitate imprevizibilă și aplecată spre senzațional și nu spre o eventuală calitate.
N-aș vrea să mai dau amploare fenomenului. Am tras învățămintele pe care le-am tras și am zis ceva de o schimbare de atitudine în sensul educării personale de a nu mai băga în seamă aceste realități exterioare.
Prietenilor, toată prețuirea mea.
La bună recitire de drum lung.

Stiți că voi vă excludeți din penumbrele chestiunii.

Nu știu ce s-a întâmplat în aceste din urmă două zile. După părerea mea am postat cele mai bune texte ale mele din cele trimise zilnic timp de peste patru luni. Și tocmai acum audiența este sub orice critică. Probabil am asfixiat ( din nou mă gândesc la viciat ) atmosfera site-ului cu intrările mele zilnice, am produs pentru mulți o stare de silă și enervare \" existențială \".
Nu cred că am și vreo altă vină. Cât mi-a stat în putință și în limita timpului disponibil, am fost și eu prezent, la rândul meu, cu mici comentarii, cât ar fi ele de sumare.
Mă gândesc să-mi reorientez cumva prioritățile, să mai fac și altceva în afara frunzăririlor pe Internet.
Doar textele vor rămâne prezente ca și până acum, pentru că, așa cum am spus de prea multe ori, nu sunt într-o competiție cu nimeni, ci cu mine însumi. Din acest punct de vedere am fost și voi fi învingător.
Mulțumesc pentru prezența ta, cu atât mai vizibilă cu cât este unica.
Pe curând. Poate în alte variante de comunicare.

Antiserenada este, probabil, cea mai dreaptă și productivă cale spre declarația de substanță. Totuși, cactusul nu-l văd asociat productiv cu iubirea.
Probabil \" ramurile \"

Un poem care se apropie de vegetal, adică de mustul pământului și culoarea norilor.

Mare expresivitate. Nu mă feresc să folosesc superlative. Îngerul depărtărilor tale are și nădejdea păstrată într-o perpetuă întoarcere.

Un sentiment cu penumbre și incertitudini. Ele sunt mult mai productive în poezie. Aici dau expresivitate și adâncime calmă.