Scrie Intră în cont

AM

Adrian Munteanu

Verificat

@adrian-munteanu

Brasovwww.adrianmunteanu.arts.ro

„Trăiesc pentru-a trăi. E prea puțin !”

Nume: MUNTEANU Prenume: ADRIAN Semnătură de autor: Adrian Munteanu Data nașterii: 21august 1948 Locul nașterii: Brasov Studii: - Școala generală nr. 3, Brașov ; - Liceul “Unirea ” Brașov ( 1962 – 1966); Facultatea de limba si literatura româna Constanța ( 1968 – 1972) – profesor Cornel Regman, asistent Marin…

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ

0

Aprecieri

919

Vizite

Cronologie

Adrian Munteanu·27 iul. 2004

Imaginea este nu numai frumoasă, dar și insolită în prima ei parte. \" Tăcut ca o sabie \" mă înjunghie în zona plexului, ca o lovitură finală dată de un jucător fără adversar.

Pe textul:

„ars poetica" de Ioan Ivașcu

0 suflu

Adrian Munteanu·27 iul. 2004

Am motive să cred că finalul nu distonează.
Numai \" nătângule \" l-aș înlocui cu un apelativ mai dur, în concordanță cu \" impersonalitatea \" personajului.

Pe textul:

„Cangrene pe harta memoriei" de Monica Mihaela Pop

0 suflu

Adrian Munteanu·27 iul. 2004

Atmosferă insolită pe care nici nu știu unde să o încadrez. Un fel de poezie cosmetică. Nu în sensul că te străduiești să cosmetizezi poezia, ci că o compui din arome și farduri.
Întrevăd o manieră distinctă de abordare.
Voi mai citi.

Pe textul:

„Milu în oglindă" de Oana Popescu - Cârlova

0 suflu

Adrian Munteanu·27 iul. 2004

Ne-ai adus liniștea, surpriza, ineditul și farmecul vacanței. Tocmai la momentul oportun.
Prevăd că va prinde, fiindcă schimbă registrul.

Pe textul:

„„Bocanci”… în cârlig" de Mihai Cucereavii

0 suflu

Adrian Munteanu·27 iul. 2004

Mi-ai dat o idee. Să încerc o introspecție situat la nivelul palmei.

Pe textul:

„S o n e t 1 3 2" de Adrian Munteanu

0 suflu

Adrian Munteanu·27 iul. 2004

Prea generos și limpede.
O prea plecată mulțumire.

Pe textul:

„S o n e t 1 3 2" de Adrian Munteanu

0 suflu

Adrian Munteanu·27 iul. 2004

Dacă e bine ? Aș vrea să strig \" foc, foc ! \", dar focul acesta va fi subtitlul unui sonet viitor.

Pe textul:

„S o n e t 1 3 2" de Adrian Munteanu

0 suflu

Adrian Munteanu·27 iul. 2004

Tocmai pentru că o luăm mereu de la început, sper să ne mai citim.

Pe textul:

„S o n e t 1 3 2" de Adrian Munteanu

0 suflu

Adrian Munteanu·27 iul. 2004

Eu îți mulțumesc, dar, sincer, aș vrea ca reverența să nu mai ajungă până la tine. Să fii deja pe malul mării.

Pe textul:

„S o n e t 1 3 2" de Adrian Munteanu

0 suflu

Adrian Munteanu·27 iul. 2004

Mă pui în dificultate aducând comparația.

Pe textul:

„S o n e t 1 3 2" de Adrian Munteanu

0 suflu

Adrian Munteanu·27 iul. 2004

E adevărat că rămâne speranța, chiar și după cădere. Altfel fiecare aplecare ar fi ultima.
Acel mai departe îl continui cu o însoțire.

Pe textul:

„S o n e t 1 3 2" de Adrian Munteanu

0 suflu

Adrian Munteanu·27 iul. 2004

Schimbarea e obligatorie. Și ca ideatică și ca scriitură. Măcar din când când când. Altfel s-ar plictisi cititorii. Am verificat pe propria-mi piele.
Mulțumesc că ești pe aproape.

Pe textul:

„S o n e t 1 3 2" de Adrian Munteanu

0 suflu

Adrian Munteanu·26 iul. 2004

Un poem vegetal, cu ploaie verde, cer albastru, galben sângeriu de floare, petale de trandafiri și \" tainele tăinuite neștiute adâncuri \" ( asta da ! ).
Iubirea într-un spațiu vegetal are nuanțele prospețimii.
Așa că
\" Să nu uităm nicicând
Să iubim trandafirii.
Ei sunt pe-acest pământ
Un simbol al iubirii. \"
( n-am spus-o eu. A cântat-o Florin Bogardo )
Ai preluat motivul cu mijloacele poetului adevărat.

Pe textul:

„Să iubim trandafirii" de Maria Prochipiuc

0 suflu

Adrian Munteanu·26 iul. 2004

Pentru mine gratiile vor fi totdeauna limitele închisorii.
Mai zbor și eu, mai cad. Nu știu cum fac ,dar mă nimeresc mereu unii cu pietre.
PS. Dacă vreodată ai fost supărată pe mine pentru că nu am reușit să citesc fiecare text al tău, e vremea să-ți revii la sentimente mai bune. Mă rezum la cât timp îmi rezervă stăpânirea, totdeuna mai puțin decât aș vrea.

Pe textul:

„S o n e t 1 3 1" de Adrian Munteanu

0 suflu

Adrian Munteanu·26 iul. 2004

N-aș putea găsi o consolare. Ca să fiu drept, nici n-am căutat-o. A ne consola înseamnă a refuza să căutăm o cale.
N-ai plecat încă sau ai auzit că timpul nu e favorabil ?

Pe textul:

„S o n e t 1 3 1" de Adrian Munteanu

0 suflu

Adrian Munteanu·25 iul. 2004

Finalul pus la timpul amintirii îmi dă speranțe că ce a fost a fost și că va mai veni, pentru tine și pentru noi, \" timpul palmelor îmbrățișate \".

Pe textul:

„Să mă fi vândut pe drobul de sare?" de Maria Prochipiuc

0 suflu

Adrian Munteanu·25 iul. 2004

Flatant efort de recuperare a unor texte, pentru care rămân dator.

Pe textul:

„S o n e t 1 2 7" de Adrian Munteanu

0 suflu

Adrian Munteanu·25 iul. 2004

La întrebarea din final răspund cu Sonetul 132, adică cu ceva care ne ține încă lipiți de pământ.

Pe textul:

„S o n e t 1 3 0" de Adrian Munteanu

0 suflu

Adrian Munteanu·25 iul. 2004

Observații pertinente pe care le accept. Cum spuneam mai sus, am schimbat subtitlul, pentru că propunerea voastră e mai generoasă în privința viziunii.
Pe curând.

Pe textul:

„S o n e t 1 3 0" de Adrian Munteanu

0 suflu

Adrian Munteanu·25 iul. 2004

Deseori, din pricini diverse, postez un sonet și apoi mă văd obligat să plec. Găsesc comentariile numai a doua zi. Așa se explică uneori întârzierea cu care răspund.
Productive remarcile tale cu care sunt de acord. În consecință am operat schimbări. Corectă și introducerea căutătorilor. Această remarcă, împreună cu cea a lui Adrian, m-au determinat să schimb și subtitlul sonetului.
Cu bine.

Pe textul:

„S o n e t 1 3 0" de Adrian Munteanu

0 suflu